Anul trecut, în preajma sărbătorilor, mi-am comandat maxi-sera si mi se părea că nimic nu-mi poate aduce mai multă mulțumire decât s-o am la mine în ogradă și să meremetisesc prin ea.
S-a întâmplat așa că a ajuns pe picioarele ei și disponibilă să se lase pe mâna mea abia acum.
Cum sunt o persoană sangvinico-flegmatico-melancolico-colerică, nu am răbdare, nu pot respecta reguli și măsuri, nu sunt consecventă etc adică sunt un fel de nunucică. (Aici desigur mă pup eu pe mine mă.)
Cum voi transforma eu această încercare nouă în ceva folositor pentru minte, trup și suflet?
Mai întâi voi încerca să țin un jurnal. O, zei! Nu fugiți! Știu, casa mea geme de caiețele, agenduțe, blocnotes-uri începute și uitate. Iată ceva de îndreptat!
Sigur, cultivarea „sub mușama” nu-ți aduce garantat succesul. Se poate doar ca bolile și dăunătorii să prezinte ceva variațiuni, nu-mi fac iluzii.
Ce voi obține garantat va fi menținerea facilă a umezelii și protecție contra temperaturilor mai scăzute care au început să apară noaptea și vor veni și ziua pe toamnă. Apoi, voi grădinări ferită de imixtiuni de toate felurile.
Oricât de pricăjit ar fi rodul muncii tale prin starea de spirit, bucuria pe care ti-o crează ceva cules de pe răzorul tău face toate paralele. Un mare bine pentru trup, suflet și minte.
Jurnalul va fi pe decade și zile.
Cum spunea bunica mea la țară când începea o treabă, Doamne ajută!
Un jurnal este foarte ok (nu neaparat legat de o sera), te ajuta sa comunici cu sinele inalt..
ApreciazăApreciază
Așa ar trebui să fie doar că uneori sinele se rătăcește și comunicarea… se-mprăștie.
Fii binevenit și mai poftim.
ApreciazăApreciază