Luni, 4 noiembrie, 2019 – Pietre pentru templul meu

Sâmbătă, 2 noiembrie 2019, a avut loc la Biserica cu dublul hram Acoperământul Maicii Domnului și Sfantul ierarh Nicolae din satul Oșlobeni, comuna Bodești, județul Neamț, sfințirea a două lucrări de artă sacră, Sfântul Nicolae și Sfântul Ștefan cel Mare pe care le-am pictat la cursurile Școlii de Artă, prima având ca izvod fresca de la Mânăstirea Curtea de Argeș iar cea de-a doua  o lucrare de la Mânăstirea Putna.

Părintele n-avea să fie acasă când ajungeam noi așa că ne-a spus să-l căutăm pe nea Nicolae, omul lui de încredere,  să ne deschidă și să lăsăm lucrările chiar în biserică.

Am avut emoții foarte mari. Îmi făceam tot felul de gânduri, de griji. În parte s-au spulberat după ce mi-am văzut lucrările lângă pictura adevărată de pe ziduri.

Mi s-a părut că Ștefan cel Mare îl privește cu îngăduință pe „:Ștefan cel Mic” și îi spune „hai, fie, stai și tu pe-aici pe undeva”

A doua zi, o vreme însorită (dar foarte rece) mi-a luminat sufletul care stătea să se spargă.

Vocea părintelul Vasile Iliuță, molcomă și așezată, rostea cuvinte tulburătoare cu privire la credință, rugăciune, viețuire, sfințire…

 

 

Eu l-am întrebat pe părinte dacă nu ar vrea să primească lucrările pentru pereții din trapeza (sala unde se țin mesele de pomenire a celor duși) și el acceptase.

Când a văzut lucrările a fost mai mult decât bucuros, a fost emoționat. Se-ntunecase de multișor afară când a ajuns la casa parohială și s-a dus în biserică să vadă ce-i poposise acolo de la drum lung. Ne-a telefonat. Nu mai știu decât că minute bune, acoperite din când în când de ecou, cuvinte de bine pătrundeau cu greu prin urechile mele vătuite de emoția truditorului care se desprinde de lucrările lui ca de pansamente.

Părintele îmi vorbea miscându-se de colo colo prin biserică. Le accepta, le aprecia, le privea, mai de-aproape, mai de departe, țesea planuri unde le va așeaza, cum le va ocroti.

Ce oblojire pentru bietul meu suflet truditor ros de îndoieli și căutări!

A hotărât că cele două lucrări își vor găsi un loc în biserică și nu la trapeză. Nu mă preocupă acest lucru.

Pronia cerească a binecuvântat ca munca mea să-și găsească un rost extrem de onorant pentru mine și pentru asta mă inchin a mulțumire.

Sufletul meu nu s-a spart ca un sloi de gheață prăbușit pe caldarâm ci s-a desfăcut în scame de nor și a pornit călător, ușor spre înalt într-o dulce hoinăreală. Se vor întoarce cele scame de bună voie înapoi în caier căci avem de dus la bun sfârșit și alte lucrări pe care le-am pornit.

Doamne ajută!. Mulțumesc.