Duminică, 24 august, 2014 – Timpul, timpurile sau …O, Darie, Darie!


Este timpul să-mi revizuiesc unele păreri, mai ales cea despre mine, deoarece trăim niște timpuri în mod gratuit ajunse cel puțin…neplăcute.

Am muncit de la 19 ani pentru că așa a cerut situația mea familiară.

Mi-am dorit foarte mult să fac o facultate. Eram bună la învățătură dar asta nu însemna prea mult în fața mijloacelor modeste cu care mama mea a avut grijă mai mult singură de mine. Îi părea rău dar singura ei grijă era să mă vadă mai repede pe picioarele mele. M-a îndemnat, e drept nu chiar cu toată gura, să urmez o scoală profesională, se dădea și bursă, se dădeau și haine…Pe urmă puteam să mai fac școală dacă voiam… Dacă făceam liceul și nu intram la facultate?! N-aveam să fiu nici cal, nici măgar. Am fost toată școala generală sigura premiantă I din clasă. Cum aș fi putut accepta îndemnul mamei?

S-a resemnat și m-a lăsat să fac ce vreau. Înțelegand că nu am și hotărând că eu nici nu vreau o cârcă la îndemână m-am luptat cum am putut și am trăit de la 19 ani cu grija pensiei. Cu gândul că nu vreau să împovărez și nici să depind de nimeni.

Am 60 de ani și acum am ajuns la starea de „confort” „pe banii altora” la care am visat „huzurind” toată viața.

M-am angajat imediat ce am picat primul examen de admitere la facultate. Mi-am continuat studiile superioare la seral și atunci seralul însemna frecvență obligatorie, cu condică de prezență, cu sancțiuni de tipul MS sau MSA culminand cu neprimirea la examen. Facultatea la seral avea durata cu un an în plus fata de cursurile de zi iar programa era aceeasi. Am chinuit de mi-au iesit ochii din cap si pentru ca in timpul facultatii am nascut si cei 2 copii am dat o gramada de examene de doua sau chiar de trei ori am pierdut un an asa ca facultatea mea a ajuns sa fie de 6 ani si jumatate, cat medicina. Doar sa nu raman „nici cal nici magar”.

Astazi se trece prin scoala ca gasca prin apa, durata s-a scurtat la 3 ani, se fac cate 3 facultati deodata si toată lumea „noua” dispretuieste pe toată lumea „veche”.

Am adunat peste 35 de ani de muncă în care am schimbat trei ministere sub obladuirea carora am fost nevoita sa-mi actualizez în permanență, din mers, cunostintele profesionale care in informatică se uzeaza moral atat de repede.

Într-o vreme s-a considerat că pensionarilor le-ar prinde bine mici facilități. O pensie este legată de veniturile obtinute in timpul serviciului dar nu atinge în mod obișnuit decat putin peste jumatate din salariu si trecerea este uneori dramatică. Scoatem din discutie varfurile ciudate.

Acum aflu că este strigator la cer ca pensionarii să aibă gratuitate pe mijloacele de transport și că ar trebui să fie îngradită cumva libera lor circulatie.

O, Darie, Darie!
Mai ai tu botnița aceea că zarda o iau singură de la cățelul meu mai mare. E timpul pentru că așa au ajuns timpurile!


6 gânduri despre “Duminică, 24 august, 2014 – Timpul, timpurile sau …O, Darie, Darie!

  1. N-am ajuns inca la „huzurul” pensiei. Si nici nu mai indraznesc sa visez ca o sa ajung. Iar de-o da bunul Dumnezeu si chiar m-o tine pe picioare si cu capul pe umeri pana atunci incep sa ma consolez de acum cu gandul ca pensia nu trebuie sa fie mare ci…lunga. Cine ne-o plati-o nu mai stiu… Iar modul in care sunt tratati azi pensionarii mi se pare umilitor, parca li s-ar acorda privilegii, nu drepturi dupa o viata de munca.

    Apreciază

  2. Mare suparare pe tine (te urmez ca varsta) si cum spune @adelinailiescu nu stiu daca noi o mai prindem(pensia) si de unde-or veni banii. Asa ca pensie lunga si-n rest mai vedem.
    Chestia cu gratuitatea la transport e cam asa: daca ar trebui sa platesti 50%, atunci te-ai gandi daca ai sau nu nevoie de abonament. Stiu „n” cazuri (cu nume prenume), care se deplaseaza greu sau care locuiesc 80% din an la casele de la tara, dar isi fac lunar abonament gratuit. Pai nu-i prea gratuit, ca Primaria plateste societatii de transport contravaloarea abonamentelor(in aceste cazuri degeaba). Si atunci suntem nemultumiti ca Primaria nu pune banci in parc, nu face aia si aia… Pai daca arunca o gramada de bani pe abonamente, care pana la urma nu sunt folosite decat pentru doua-trei calatorii pe luna! Deci castig la abonamente, dar pierd la impozite si taxe(marite ca sa poata asigura gratuitatile), ma plimb gratuit pe caldura cea mai mare si cand ajung acasa tre’ sa iau medicamente, care nu-s toate compensate si pe care am dat o groaza de bani. Eu cred ca asa se pune problema, in rest numai de bine. Toti am tras si-o sa mai tragem, pana la capat…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Stimate vizitator,

    Nu am telefon fix in zona mea din motive de economie inteligenta, nu ma pot baza pe microbuz, singurul mijloc de transport in comun din zona, din motive de economie inteligenta (nu respecta orarul daca nu se umple docarul) nu pot sa fac o investigatie medicala desi am platit serios din salariu o viata si acum platesc si din pensie din motive de gospodarire inteligenta a fondurilor… nu mai continui.

    Stau in sezut si ma minunez de-atata inteligenta frate! Ca ma-ntreb de unde atata că la anafalbetism si mitocanie= a nega valoarea altuia si a refuza orice regula si orice norma „ca asia vrea muschii mei”- suntem primii!

    Stiu si eu indivizi in varsta nedemni de a-i avea in fata. Asta nu inseamna sa incriminezi categoria pensionar. Legea, norma, regula sunt facute sa-ti asigure o stabilitate, sa-ti dea voie sa stii cum stai, pe ce te bazezi si ce sa faci.

    E bine sa-i respecti pe varstnici pentru ca sunt varstnici. Daca exista individ care calca legea, norma, regula sa fie pedepsit, taxat, infierat…INDIVIDUL si nu categoria din care face parte.

    Nu mai treceti baba strada daca biata baba nu vrea.

    Este oribil sa ne-apucam si sa restrictionam libera circulatie a oricui. Detest adeptii emo, barbatii parosi, femeile prea fardate, cefele groase, lanturile de put purtate la gat, fruntile ingrosate, punctele negre, oamenii cu păr excesiv în nas, fiintele pretioase care poarta ostentativ manusi si palarii, fumatorii(mi se-ntoarce pe dos stomacul cand simt miros de tutun) fustele lungi si mult-crete, parfumurile indiferent de suma data pe ele, le consider o agresiune la adresa mea daca intalnesc trei cucoane date cu trei esente diferite intr-un spatiu stramt cum este mijlocul de transport in comun, pot fi ele trei marci urlatoare de fratuzisme, disconfortul meu e gata si cate si mai cate. In drumul meu spre unde am treaba, la ora la care am treaba, as vrea să nu-mi apara in cale nimic din ceea ce mi-ar strica zen-ul. Am si eu drepturile mele? Ce-ar fi sa ma pun pe militat?

    Doamne fereste. Uite ca la varsta asta am reusit sa-mi mobilez mintea cu lucruri muuuult mai bune si am alte preocupari decat a-mi infinge dintii în posteriorul virtual al uneia sau alteia dintre categoriile sociale.

    Pentru un lucru as milita dar nu mai am timpul necesar ( mai trebuie sa si traiesc pe lumea asta si uite descopar ca nu prea mi s-a dat voie sa-nvat cum ar fi mai bine s-o fac si ma straduiesc acum) SA NU MAI EXISTE ANALFABETISM IN TARA ASTA! Mi se pare sfasietor! Cred ca orice bruma de energie, de spirit combativ ar trebui sa se-ndrepte in directia asta.

    Apreciază

  4. Draga Ilinca,
    as vrea sa-ti spun asa: esti o doamna frumoasa, cultivata si realizata. Cred cu putere ca e vremea bucuriei pentru tine si de aceea te rog ai grija de sanatatea ta. Mai ales nu mai pune la inima prostiile de pe net, sunt foarte multe, imi pare rau sa constat ca prostia scoate capul si cand si la cine te astepti mai putin, dar asta e viata. Nu putem fi destepti tot timpul, iaca! Nu putem fi nici generosi, nici buni tot timpul, iar unii nici nu vor sa fie. Tu stii foarte bine lucrurile astea.
    Iti doresc sa te bucuri de tot si toate in fiecare zi. La tot pasul ai motive temeinice. Neputintele si scaderile lasa-le in urma ta si nu le permite sa-ti strice nici sufletul, nici ziua.
    Cu respect pentru omul care esti,
    Maria

    Apreciat de 1 persoană

    1. Calde și bune vorbe, mulțumesc Maria.

      Trăim vremurile in care asistenta medicala de pe salvarea chemata in ajutor ii pune patura in cap unui om viu inca declarandu-l mort fara sa-i caute pulsul. Omul avea in jur de 60 de ani. Asistenta era tanara. Stire de la TV.

      Apreciază

Lasă un comentariu