Sâmbătă, 25 ianuarie, 2014 – Încă o zi

Bună dimineața! Pe la voi cum este?

S-a hotărât iarna să vină și prin cătunul meu.

Întotdeauna mi se luminează fața când văd fulgii de zăpadă. Aveam mare nevoie să zâmbesc. Am zâmbit.

S-a iscat și vântul și-n câmpie… vântul este tare nărăvaș! Simte că are întinderi sub copite și galopează ca nebunul și pătrunde prin orice crăpăturică oricât de milimetrică ar fi. Hornurile îi sunt tobogane, ușile de la sobe clănțăne, casa pare că se zguduie.

A mai apărut un animăluț amigurumi, Mașa. Iat-o:

Încă nu am ajuns să cumpăr fire special pentru amigurumi și calitatea firului este foarte importantă pentru rigurozitatea lucrului. Cum spuneam și câțiva mm diferență pot modifica dimensiuni, expresii, etc.

Navighez printre site-urile cu lucruri de mână și mă minunez de ce văd.

Au primit nume și primii oaspeți, șoricelul=Griguță și bufnița=Humi (de la Whooo? Me?, cică așa ar face bufnița în limba engleză).

Astăzi l-am pomenit pe tătuca Lenin din cauza spusei care i s-a atribuit, cea cu învățatul. Mai avem puțin și-i ajungem pe americani dom’le ba chiar o să-i depășim. În ce sens? Păi…

Am auzit eu odată și am rămas uimită cum că elevii americani nu știu unde le este ficatul că nu le trebuie să știe.

Cam în direcția asta. Nu mai detaliez că… nu-mi ajută.
Vă doresc un sfârșit de săptămână cu liniște în suflet, în casă, în țară etc.