Luni, 2 decembrie, 2013 – Cel mai de preț…

… lucru pe care-l poți avea este liniștea sufletească. Este ceva atât de prețios încât merită să lupți din răsputeri ca să-l obții. Paradox-ul este că cel mai tare și mai tare nu ai de luptat cu alții pentru obținerea acestui bun ci ai de luptat cu tine. Am ajuns, cum necum, cu ceva vreme în urmă, să-mi cumpăr o carte despre Reiki. Cred în metodele alternative de îndreptare a stării de bine a organismului. După ce am răsfoit-o, cam superficial, mi-am zis că nu ne vom împrieteni. De curând, vizitând un blog care mă tulbură aproape de fiecare dată prin încărcătura și frumusețea și emoția celor scrise de un suflet aflat în bejenie prin lume, m-am întâlnit din nou cu Reiki. Am deschis din nou cartea, cu mai multă bunăvoință și mai mult interes, și am decis să culeg și eu de-acolo măcar puținul care mă va atrage. Și iată ce am ales deocamdată. Există câteva principii pe care este necesar să ți le însușești și să le aplici. Formularea lor poate diferi oarecum de la o școală la altă, de la o documentație la alta dar în esență spun același lucru.

Simplu, prevenitor-mobilizator ele spun:

Cel putin astăzi: nu fi supărat, nu te îngrijora, fii recunoscător, muncește cu sârguință, fii bun cu oamenii”.

La prima citire poate părea ceva enervant. Ție-ți crapă capul de nervi, sau inima de teamă, picioarele ți-s ude și reci sau mațele ți se revoltă de foame, pruncii ți-s goi sau altele de felul acesta și tu ești îndemnat să ce? Să fii o oiță blândă?

Se pare că nu.

A te menține pur și simplu furios (se explica pe undeva) înseamnă să devii și să rămâi prizonier. Dacă nu poți acționa imediat pentru înlăturarea problemei încearcă să o lași un pic deoparte. În orice moment ai și de ce să te bucuri. Dacă reușești să te bucuri vei reuși să te desprinzi măcar puțin din legături și să funcționezi întru bine tău.

Credeți că încerc să dau lecții? Nu, nici pe departe. Am trăit și, parțial, încă mai trăiesc o experiență…hm, hai să n-o calific.

De ce anume ne-am putea bucura atunci când ni se pare că nu avem de ce? Păi de exemplu pur și simplu pentru că avem toate cele cinci simțuri funcționale. Cei mai mulți dintre voi nu știți cum este să te lase unul dintre simțuri, ca de exemplu auzul. Știți cum este să mergi pe-o stradă plină de mașini, să privești vânzoleala de pe calea de rulare și să nu auzi decât un fâșâit? Să stai în casă și să fie o liniște aproape mormântală și aproape definitivă?

Nu vă explorați urechile cu bețișoare! O răceală, medicamente care printre efectele secundare prezintă și posibile tulburări de auz, manevre necugetate cu obiectele amintite, alte medicamente cu alte efecte secundare… e tot ata e tot ata… am ajuns să mă gândesc ce mare dar, ce bogăție este să poți auzi.

Deci, ce merită oare mai mult și mai mult până la urmă?! Cred că să te bucuri de ceea ce ai. Întotdeauna ai și de ce să te bucuri.

P.S. Am început să aud dar va mai dura până să se restabilească în întregime (dacă se va restabili în totalitate) auzul meu. Mă bucur.