Gestionarii de veșnicie
Locuri de veci. Parcă așa se numea bucățica de glie cuvenită oricărui creștin pentru a-și odihni ciolanele după ce rolul său pe pământ s-a încheiat. Undeva, într-o îngrăditură, în vale, pe deal sau într-o curmătură se hotăra de către obște că cei duși au dreptul să stea. Se numea loc de veci pentru că odată învelit cu plapuma de tărână nu-l mai deranja nimeni în vecii vecilor amin pe răposat oricum s-ar fi purtat pe când trăia.
Acum nu mai este așa.
Vremurile s-au schimbat. S-a constatat că este prea multă tihnă pentru un mort, are prea mult confort să-și doarmă somnul de veci în același loc la nesfârșit, DECI, undeva, între cineva-uri s-a convenit că cine mai vrea, după un timp, să se mai odihnească să plătească frate. S-au constituit firme de către întreprinzători vânători de comori (citește cimitire) fiecare a ochit câte-un cimitir, a pus piciorul în prag și-a zis sictir!
Și uite așa, ca la podul lui Păcală făcut din oi puse când cu burta-n sus când cu burta-n jos ca să calce boierul când pe moale când pe tare, c-așa-i ceruse, într-o familie acum o generație plătește, o generație nu plătește pentru veșnicie. Cât se plătește? Numai 200 de lei pe metru pătrat. Ai două morminte? 2 și ceva pe 2 și ceva, rotund 3×3? Hei, hei, hei ia la neica douăjdemilione și lasă-mă să trăiesc cu gândul că am unde să mă odihnesc două’jcinci de ani și până-or trece mai strâng bani să-mi mai asigur un pic de veșnicie mie. A, și copiilor mei?
Of, satana, piei! Scoate-ți coada din mintea aleșilor și mai lasă-ne și pe noi să trăim când… murim.
P.S. Ați înțeles ceva din ce am scris? Nu? Vă spun pe șleau, clar și concis: ai un bănuț? Scoate-ți din cap orice posibilă prostie și cumpără-ți „veșnicie”. O vei face în mod repetat deoarece veșnicia s-a perimat.
Cântecul mierlei
La fereastra bucătăriei se află un brad mare, bătrân. Suntem la etajul 1 și coroana este largă și acoperitoare. Din spatele ei încerc să dibui mierla, care, de când am venit, îmi spune bună dimineața fix la ora 5 într-un tril care-mi aduce zâmbetul pe buze.
Pest drum, văd pe zidul micii clădiri, pe care proprietarii au ridicat-o la stradă pentru a scoate cumva un ban, un afiș: băieții noștri au luat bac-ul și urmează 4 prenume transcrise cu alint. Probabil că acolo s-au ținut ceva meditații pentru că nu știu să fie vorba despre quadruplii.
Despre efemer
Ei, pot să jur că atunci când rosteați efemer nici nu vă trăsnea prin cap că v-ați putea referi la aragaz sau frigider. Acum să vă trasnească și nu mai încercați să treacă prea mult timp fără să le aruncați. Altfel s-ar putea să vreți vreo piesă de schimb. E ca și cum, muritor de rând fiind ai vrea deasupra capului nimb.
De la mine din ogradă 
aha,deci moda asta cu vesnicie pe bani,nu-i doar la noi.Ar trebui schimbata zicala cu ,,banu-i ochiul…,,in ,, banu-l ii ochiul popilor,,.Mie-mi bucura diminetile cantecul randunelelor care au cuib la streasina casei,despre bac…ma abtin,cu tristete.O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
O, rândunele la streașină! Cât îmi doresc și eu!
ApreciazăApreciază
Nici veşnicia nu mai e ca pe timpuri. ;))
ApreciazăApreciază
Da, dom’le! Întortocheat, în stil spumegat, exact asta voiam să spun.
ApreciazăApreciază
Pe timpuri (chiar in toamna lui ’89) cand a murit socrul meu ( familia lui avea loc „de veci” la Sfanta Vineri) a trebuit sa cumparam aiurea concesiunea altui loc pentru ca Sf Vineri avea statut de cimitir inchis. Dupa ’90 au aparut si morminte puse perpendicular pe pozitia crestina, ca sa nu mai zic de aleile ingustate pentru crearea unui „sir” nou de locuri. Nu cred ca popii au avut prea mult de comentat.
Deci nu poti sa stii niciodata cum sa te pregatesti de vesnicie.
Am remarcat si in capitala incantatoare triluri necunoscute de pasari, ca sa nu mai zic de „invadarea” Dambovitei de rate salbatice.
ApreciazăApreciază