Vineri,18 ianuarie 2013 – Prima semănătură = roșii Saint Pierre


Azi am semănat roșii Saint Pierre și am făcut o pâine în mașina de pâine. Pe rând despre fiecare acțiune.
Semințele sunt rămase de anul trecut. Soiul mi-a plăcut foarte mult. Plantele sunt foarte parfumate, cu port nedeterminat dar nu cresc ca nebunele până la cer și fructele sunt de dimensiuni clasice, în ciorchine.

O jardinieră nu foarte mare, sămânță cu sămânță, explicându-i lui Andrei care privea foarte curios ce fac. Am uitat să număr câte semințe am pus. Mi-ar fi prins foarte bine să fi citit înainte aici.

Ce este diferit față de recomandări: distanța este un pic mai mare și stratul de pământ de deasupra este mai mic de 2 cm dar asta se poate remedia chiar acum. Peste 7-10 zile ar trebui ca semincioarele să împungă, precum iezii, tărâna cu capul. Am pus deasupra o bucata de șervet de hârtie pentru ca apa să nu deranjeze pământul atunci cand ud. Până la încolțire nu este importantă lumina. Ca în fiecare an, deja am emoții.

Este devreme pentru roșii acum dar desenul de pe pliculeț indică semănare între lunile I-V pentru producție eșalonată. Primele răsaduri le voi pune oricum la început sub solariile joase pe care le-am cumpărat anul trecut.

Doamne ajută!.
Ce poate fi mai reparator pe o zi cu ploaie rece și insistentă, cu vântoasă nesuferită? Să coci ceva. Cum nu aveam de gătit și cum de cele mai multe ori încălzirea la noi este pe bază de foc în sobă, în bucătărie nu erau condiții de frământat aluat. Așa că buna și credincioasa mea prietenă nemțoaică AFK B 2N și-a luat sarcina în primire și după un timp în casă s-a răspândit un miros îmbietor de paîine caldă.

P.S. Textul l-am scris ieri, l-am publicat astăzi.

Afară ninge cu fulgi mari din foarte înalt iar eu sunt, împotriva firii, bucuroasă. Nu-i vina zăpezii că pe noi ne doare spatele și că țara nu-i organizată. Încă nu pot să urăsc zăpada. Avem totuși o climă frumoasă, cu de toate.

9 gânduri despre &8222;Vineri,18 ianuarie 2013 – Prima semănătură = roșii Saint Pierre&8221;

    • Așa gândeam și eu în anii trecuți dar răsadurile, în cazul în care nu pui multe, pot fi păstrate și în casă până vine momentul potrivit. După ce le repici se dezvoltă bine mersi, mă gândesc, urmându-și cursul. Mama mea a obținut câteva roșii la bloc, pe pervazul de la bucătărie ținându-le întâi în casă și pe urmă afară. Îndrăznește orice că nu-i un capăt de țară.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s