După capul meu te afli într-o groapă de potențial atunci când dă lingoarea peste tine, umbli ca o muscă beată prin casă sau nici măcar nu-ți vine să te urnești, și nu-ți vine să faci nimic deși parcă ai vrea să faci de toate.
Sigur vreo persoană firoscoasă și băgăcioasă se va repezi și va spune că-i vorba de mult știuta lene. Va stuchi mărunt sau mai voluminos un verdict veninos. Fie pe spuza ei.
Eu spun că-i un pic mai rafinat-complicat și nu de nerezolvat. Un dezechilibru ne-a dat peste cap.
Cauzele pot fi de de trei feluri: afective, organice sau ocupaționale. Pe primele două le voi trata expeditiv. Pentru prima ajută un pui de cățel(și nu numai). Dragoste, veselie și deschidere mai mare decât la un animăluț ca acesta n-ai să găsești în veci mai la îndemână. Pentru a doua: o dezintoxicare, o clismă, un post, o dietă, un pic de mișcare, un supliment de calciu și magneziu și rezultatele nu vor întârzia să apară. Până și o simplă baie la picioare la vreme de seară poate fi ajutătoare.
Eiiii, ce mă interesează pe mine azi este cea de-a treia cauză. Se poate ca sfera ta ocupațională să fie împovăratoare, umilitoare, plictisitoare, de energie mâncătoare. Și-atunci ar trebui o schimbare dar…mișcare pe un alt ram s-ar putea să nu se poate face neam și-atunci… ce-i de făcut?
Ai nevoie, zău nu-i un eres, de un succes, de o satisfacție și-atunci să vezi tu emulație pe capul tău, nimic nu mai pare greu. Te simți ca un nou născut și termini ca vântul și ca gândul ce mai ai de făcut.
Am bâiguit destul și tre’ să pun pe tapet satisfacția care mi-a adus emulația.
Păi acum câtva timp mi-am cumpărat o mașinuță cu care pot da găuri în lemn și metal și care are și funcție de șurubelniță electrică. Maare invenție. Prima utilizare a fost la scos niște șuruburi.
Astăzi am avansat foarte mult și cu un pic de instruire de la distanță mi-am mutat o poliță și am mai adăugat una la un corp de bibliotecă. Asta înseamnă că am dat găuri cu mașinuța mea și am folosit și șoricelul, adică fierăstrăul electric pe care n-am pus mâna în viața mea. Vara asta am fost intoxicată de aerele, mutrele, nervii, tupeul, greșelile și obrăzniciile unor meșteri, Omul fiind ocupat și cazând pe mine măgăreața să-i supraveghez.
Pe măsură ce descâlceam ce-aveam de făcut îmi reprezentam în minte ce mi-ar fi îndurat urechile și răbdarea și buzunarul și-mi creștea sufletul. Când am gătat zburdam precum mielul pe câmpie. Brava mie.
Acum am în spațiul respectiv o compartimentare satisfăcătoare dar mai important este că au fost activați și neuroni până acum neutilizați.
Voi cu ce vă lăudați?
PS. Sigur, cineva mi-ar putea imputa: nu puteai mata solicita madam un vecin, un neam urmaș al lui Adam pentru o treabă absolut bărbătească?! Ar fi o prejudecată și nu mă las provocată. Și-apoi ar fi fost o nouă obligație și ioc emulație.
De la mine din ogradă 