Știre…


Alaltăieri mi-a stat inima-n loc când am deschis la păsări. Pieptul gâștii cenușii avea urme de sânge.

Nu era rănită, era… mânjtă. Era clar că o ființă cu sânge cald făcuse cunoștință cu ciocul ei. Vreun dăunător rozător m-am gândit și mă și pregătem s-o premiez cu o balie plină cu apă prospătă.

Dar când m-am uitat în jur să le gratulez și pe cârâitore cu o privire, acolo… de mântuire, că ființa mi-era cotropită de gîsca cea vitează, o văd pe regina-mamă, găina mea cea mai brează, care mi-a dăruit generații de puișori sănătoși pe care i-a purtat până s-au făcut găini sau cocoși, după caz, adică până i-a scos din necaz, cu capul plecat, însângerat, pătând dureros tărâna.

Oooooh, fiară! am strigat, ăsta ți-era meritul nemăsurat? La tăiat cu tine!

Cum nu pot pune chiar eu în aplicare o așa cumplită-amenințare, vremea a trecut până azi când am avut o revelație, cu televizorul sursă de inspirație. Gâsca și-a recăpătat dreptul la viață, era clar că avea ceva de apărat chiar dacă n-a știut cum să se poarte. Se apropie vremea de ouat, spațiul e strâmt și să-l împartă nu poate. S-a simțit invadată de găina mea devotată, singura care îmi face la vremea asta oușor și care s-a așezat pe singurul cuibar plasat, neinspirat pe spațiul ocupat de palmipedele din dotare. De-aici jalea cea mare!

Cine e vinovat că bietul suflet a violentat, aer, glie și morală comițând fapta aproape mortală? Doar stapânul, asta-i clar, c-a pus numai un cuibar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s