Pustiu de vint



Un vint scormonitor si nervos, de zi rea,
s-a repezit asupra mea si a smuls
cortina de liniste firava ce m-ascundea
si a facut vraiste intrebarile orfane,
inghesuite prin cotloanele sufletului, fara raspuns.

Mi-e rece, mi-e pustiu si sufletul mi-e amortit.
N-am vlaga nici un dram si nu ma pot aduna
si nici cu-ntrebarile nu stiu ce sa fac.
Pe vintul cel bezmetic nu ma pot supara…
cu mine nu pot sa ma impac!

Spunea un vechi poet persan
cui cauta fara-ncetare sa afle sursa de mai bine:
-Nu cauta altundeva raspunsul la a ta-ntrebare.
Acest raspuns nimeni nu-l are si tu vei cauta in van.
Ce cauti tu e… doar in tine!

Inapoi la cuprins

Un gând despre “Pustiu de vint

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s