Categorie: Poezie

Tarot. La 68.

Aș vrea să scriu o poezie

să-mi treacă ziua-n armonie

dar pana-mi este-ncremenită.

Deși nu sunt nefericită,

cuvintele nu dau năvală

și mâinile îmi zac în poală.


Afară totul-i zgribulit

și cerul este îmbâcsit

de stropi de ploaie cenusii.


Tarot-ul îmi vorbea frumos,

părea că prințul a venit,

pe calul alb și nu pe jos!


Dar ce să vezi:

N-A NIMERIT CÂND MI-A GHICIT.

Nici prinț, nici cal și nici …căruță.

Clatin încet din tărtăcuță

și îmi revin încet… la mine

băgând de seamă:

ÎMI ESTE BINE!

Deși am mai îmbătrânit!