Sâmbătă, 15 iunie, 2013 – Povești din grădina secretă


Dincolo

Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să te pui în dispoziția de a le face.
(Constantin Brâncuși)

Vremea se arăta instabilă. Nori obezi și agitați păreau gata de a se ciocni precum luptătorii de sumo așa că nu-ți prea venea să pleci la plimbare. Convenisem că de Înălțare mergem în Grădina Botanică să vedem Rosarium-ul și bineînțeles să fac niște fotografii. Cum mai aveam niște treburi care nu erau afectate de starea vremii ne-am tras de urechi și am purces (și ca răsplata pentru GoeMe care m-am sculat cu noaptea în cap și am făcut cele necesare pentru a marca sărbătoarea)

Bine am făcut pentru că cerul a fost generos pe unde ne-am deplasat și până la urmă s-a lăsat cu plăceri nebănuite.

Prima a fost dată de mirosul divin de tei care ne-a învăluit când am coborât din masină. Apoi m-am bucurat foarte tare s-o regăsesc pe „Bătrâna Doamnă” la fel ca în copilăria-adolescența mea când am locuit oarecum aproape de ea. Aleile, vegetația, și …da, tot acolo am găsit și trunchiul de GINKGO BILOBA pe care cu ani în urmă l-am strâns în brațe, înfrigurată, simțindu-mă eu atunci cumva pierdută… L-am cuprins și acum, fără nicio jenă, reținere sau altă umbră dar și fără disperare, doar așa de drag și ca să văd ce voi simți de data aceasta. Același lucru, parcă te lipești de pieptul lui bunicu. Simți un sprijin extraordinar și parcă nu l-ai cuprinde tu ci parcă te-ar cuprinde el, trunchiul de copac pe tine. Am făcut fotografii despre care credeam că vor fi încântătoare și că mi-l vor aduce acasă dar cardul s-a defectat și jumatate din poze au dispărut ca prin farmec în neant.

Pe lac rățuștele domnesc în familii prolifice așa că te poți bucura și de penajul grozav al rățoilor și de gingășia boboceilor și de simțul matern al modestelor rațe.

Rosariul era plin de copilași veseli (o grădiniță probabil își scosese prichindeii la aer) și un pic moleșiți de aerul tare și de petale ofilite. Am ajuns iarăși târziu, când trandafirii erau pe trecute dar zona tot era încântătoare.

După ce am rezolvat ce-am mai avut de rezolvat ne-am întors încărcați de liniște și frumos acasă la ale noastre, la altfel de rațe și altfel de grădină secretă. „Sera” mea produce totuși, cele 5 fire de roșii cu creștere nedeterminată au ajuns la al treilea etaj de fructificare și cele câteva roșioare sunt totuși mai mari decât cele de-afară. În fosta curticică a păsărilor castraveții nebuni sunt plin de rod și cei ridicați pe sfoară vor să ajungă în cer, chiparușii sunt un pic bolnaviori dar nu se lasă, iar roșiile prinse pe sfoară arată într-un mare fel. Acest fel de susținere are avantajele lui. În primul rând roșiile sunt mai aerisite și luminate, apoi pe cadrul de lemn care sustine toata alcatuirea se poate pune la nevoie aparatoare fie contra pietrei fie contra soarelui prea puternic.

Tot acasă mă aștepta și noua mea prietenă, Ruja, dar despre asta într-o altă postare care va începe așa: bună ziua, mă cheamă Ilinca, am 60 de ani și mi-am cumpărat bicicletă și smartphone (era la ofertă și m-a costat 60 de lei). Mă limitam eu în continuare la telefonul meu simplut și suficient, n-am absolut deloc fițe, dar începuse să-l lase bateria și mă costa mai mult s-o schimb decât să-mi iau unul nou. Comentez si explicitez nu pentru că mi s-ar părea mie cine știe ce faptă marcantă ci datorită atitudinii unora sau altora care mult s-au minunat și tare greu au digerat o asa înfăptuială fără-a fi vorba de cheltuială.

Uite-asa mai afli cateceva despre tine, ea din ochii celorlati. Dar de fapt nu pe mine mă-ntrebase cu mai mulți ani în urmă Cristi (un copil extrem de isteț și de vesel, înfiat de niște cunoștințe, aflat în vizită la noi.) „Nu-i așa că dvs. sunteți babă?”. Avea 4-5 ani. Mama lui a sărit ca arsă încercând să repare iar eu, după un mic recul, am izbucnit în râs și i-am spus că da.

In altă ordine de idei sunt eu conservatoare dar mai sunt si o mare admiratoare a minții omenești, mai ales în materie de IT. Mă fascinează ritmul în care evoluează aparatura.

Ruja are o calitate pe care si-o doreste aproape orice barbat la femeia de langa el, este pliabila. Acum își așteaptă surata pentru ca tacâmul sa fie complet și precum telegarul lui Făt Frumos consumă jăratec…ea de nerăbdare.

Dacă ați trecut pe-aici, aveți parte de urarea mea de suflet de astăzi: să fiți bucuroși!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sâmbătă, 15 iunie, 2013 – Povești din grădina secretă&8221;

  1. Dana zice:

    Multumim de urare Ilinca! Si clipul cu muzica naturii e o placere. Ciripitul pare sa fie al unui American Robin, ( nu stiu daca este ceva similar in Ro) e cel mai harnic „cantaret” de pe aici… il aud de pe la 3 dimineata pana noaptea tarziu…. mereu ma face sa zambesc! Multe bucurii iti doresc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s