Totu-i alb, înfumurat.
Pomii parcă sunt arici.
Coțofenele-s doar umbre,
sar colo și le vezi ici.
Deși nasul i-a-nghețat,
un puști nu pleacă de-aici,
vrea să vadă-un țurțure
care picură cu… plici.
Fumul, alb ieri, și-nălțat
ca în basme cu pitici,
astăzi are gânduri sumbre,
neeegru și încovrigat
de nu știi ce să mai zici.
De la mine din ogradă 
”Pomii parcă sunt arici”…
Ciudat, dar asta e și senazția mea când îi văd înghețați… Că mă înțeapă dacă încerc să-i ating. 🙂
ApreciazăApreciază
Am scăpat. Mă temeam de rima „plici”
Sunt onorată de vizită.
ApreciazăApreciază
Istorioare si poze cu omuleti de zapada si pusti (sau pici) care se uita la turturi ce fac plici sunt deocamdata cam indepartate pentru mine dar cat de curand o sa vina si vremea lor.
ApreciazăApreciază
Să fie, să fie!
ApreciazăApreciază