Lavita lui Procust


Un voinic, la ceas de seara,
poposit-a in sfarsit
si, la focul incropit,
gatea cina necesara.

Tare mai era trudit.
Cand, deodata, subtirel si scartait,
din frunzisul de deasupra,
brrr! un glas s-a auzit:

– Mi-ai ingadui voinice
langa tine sa cobor
si sa-mi pregatesc friptura
ca, de foame, uite mor!
N-avusei nici un taciune
daramite sa am foc!

Fara sa stea mult pe ganduri
zise voinicelu-indata
vino baba, este loc!
Si, din frunza-ntunecata,
se prelinse langa el,
ati ghicit: muma padurii
ce-ndata-nvarti cu zel
broasca-nfipta in tepusa.

Scarboasa ca o capusa,
dandu-se pe langa el
si-atingandu-I hrana buna
cu tepusa ei spurcata
intreba: nu vrei o fata?

De grotesc paralizat
bietul nostru voinicel
iute a fost infasurat
intr-o panza ca de pupa
si-n copacul blestemat
baba rea l-a atarnat.

Te voi ajusta intr-una,
tai, mai pun, intorc pe dos
pana fata mea va spune
cu glas dulce, odios
Mama, las’…acum imi place!
E si bun, e si frumos!

Romanul avea un frate!
L-a taiat pe jumatate.
De nu proceda asa
copacu-l-avertiza.

Morala?
Intr-o lume imorala?
N-are biata-mi scriere
dar ca zicere finala
trag eu o concluzie:

Tot mai multe suflete
sunt sau pupe pe o craca
sau de-a dreptul pulbere
risipita dintr-o barca.

Cum s-actionam urgent?
Incercam cu detergent
fiindca babei nu-i prea place
de cel ce curat isi face!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s