Cum s-a încălzit și a fost soare cum a apărut mai multă culoare.
Am fost bucuroasă când am văzut cât de bine o duce levănțica pusă în toamnă. Din păcate portița de la grădină nu se poate deschide pe motive de zăpadă cazută de pe acoperișul de la magazie și nu pot ajunge să iau câteva frunzulițe. Și ele miros puternic și frumos.
Coniferele au acele argintate și pline de bobițe strălucitoare iar vrăbiile stau în prunul de lângă găini grase și voioase. Li se servește masa la cant.ină de 2-3 ori pe zi.
Sunt tristeți și bucurii într-o grădină, sunt stângăcii și greșeli, poate fi neștiință, poate fi clipă de grație când salvezi ceva ce părea pierdut.
Sunt clipe grele, sunt clipe frumoase, sunt îndoieli, sunt vise într-o ogradă, într-o cetate… Așa e viața, le ducem toate.
Cate vrabiute 🙂
Parca le-as vedea pe ale mele
Si la mine e un stol intreg, desi nu am gaini 🙂
ApreciazăApreciază
Ilinca, in a treia poza, dreapta-sus, ce e? rozmarin cumva? ( si daca n-o fi sa nu razi de nestiinta mea :), stii ca-s incepatoare )
ApreciazăApreciază
Levănțică. Seamănă cu rozmarinul.
Am vreo 9 tufe așa mici plantate prin septembrie. Le-am luat de la o pepinieră de lângă satul Trei sate din județul Mureș.
ApreciazăApreciază