Făcându-mi o autoanaliză în ceea ce privește bloguitul am constatat că am titluri în van promițătoare și-mi cam pare rău dar ce să fac…nimeni nu-i perfect, nu?
Acuma de exemplu… Te-ai aștepta să găsești cine știe ce filozofeli și când colo… eu nu prea am ce să spun. Dar aș fi un foarte bun ascultător. O, Doamne, nu-i o incitare la devoalare ci pur și simplu o nevoie de comunicare. Așa că mai îndrăznesc să întreb: tu ce mai faci?
Eu am, paradoxal, mult plin și… mult gol. Din cauza golului și a căutărilor pentru rezolvarea problemei uneori închei ziua foarte obosită pentru că întreprind foarte multe acțiuni (virtuale, desigur).
Ca de exemplu ieri, o bună parte din zi am crescut capre pitice. Eram într-o stare de euforie din momentul în care am citit cât de ușor se cresc, că au cerințe minime și „unele exemplare dau chiar o producție de lapte comparabilă cu a raselor autohtone, mai puțin performante”. Deja vedeam drăguța căpriță care se utilizează ca animal de companie direct pe masa din bucătărie pentru ca laptele să ajungă fără întârziere în cana celui care are vrere.
Sigur că mi-au scăpat din vedere cuvintele „unele exemplare”. De cele mai multe ori omul vede ceea ce vrea să vadă și înțelege ceea ce vrea să înțeleagă. Mai peste câteva căutări internăuce am găsit precizări insistente la furnizorii de capre pitice: caprele pitice nu se mulg. Ha, ha, ha! Dar era prea târziu, eram deja obosită de cât alergasem, de drag desigur, după caprele mele pitice.
Acum am un pic de zgomot în urechi(70 de decibeli în prezentare care știm noi ce legătură are cu realitatea) dar sunt foarte mulțumită de descoperire. Moara de bucătărie. Cu carcasă atrăgătoare din lemn, cu design italian dar cu încărcătura szalzburgică, cu pietre din granit natural dar care au fost obținute prin presare etc, etc…amănunte nesemnificative în faza acută de pasiune în care mă aflu.
Grâul încărcat de soare, se transformă în cuhnia mea în cea mai sănătoasă făină din care voi scoate cea mai bună pâine din care (pentru că așa ca orice lucru bun nu e bună) nu am voie să mănânc. Și totuși această visare s-ar putea să devină realitate. Caprele nu dădeau lapte dar moara face totuși făină bună… Sau nu? Știți voi ceva? Scăpați-mă de această nouă frământare. Ha! Am spus frământare…tot la pâine am ajuns.
Hai s-aveți o zi bună că eu am luat-o …prin porumb sau prin grâu.
De la mine din ogradă 
De ce n-ai voie sa gusti painea ? De moara de bucatarie nici n-am auzit 🙂
Tu chiar vrei, sa fii autonoma. Lapte, faina … Eu daca fac paine in casa, ma simt in al noualea cer 🙂
O zi buna, Ilinca !!!
ApreciazăApreciază
Sincer, mă văd un fel de Robinson. Mă amuză să găsesc soluții la botul calului.
ApreciazăApreciază
Adicatelea….aceasta ‘moara da bucatarie ‘ s-ar putea sa fie o ooo RASNITA???Ma iarta daca iar ma bag ,da’ scoate-ma din ceata!!ca m-am perdut:-ce-i aia moara de bucatarie si de unde ai procurat asa ceva[o poza n-ai]???
ApreciazăApreciază
Ei Sanda, n-ai inteles că este deocamdată o dorință? N-am procurat-o încă. Da, cred că-i putem spune și râșniță dar așa este prezentată pe net, moară. Poze se găsesc cu grămada dacă dăm căutare pe acest termen moară de bucătărie.
________________________________
ApreciazăApreciază
Eeee!!!!! Gata! m-am documentat.Oricum sant „praf”..Da’ pen’ce, mancu-ti sufletelu’????N-ai incredere in ce faina cumperi in punga??/Crezi ca te-nseala fabricantu’???Oricum succes in cautare-cat mai de qualitty si mai…
ApreciazăApreciază
Tu ai citit vreodată Sanda ce scrie pe clasica pungă cu făină pe care o găsești în magazin? Câte adaosuri are? Dacă vrei să mai reduci din chimicale și poți să faci ceva cu mâna ta în casă de ce nu?
Mama mea îmi povestește că în copilaria ei aveau râșniță din aceea clasică, cu două pietre mari cu care măcinau și grâu și porumb iar pe mine mă atrage tot ce face trimitere înapoi în timp.
Atâta doar că „morile” acestea sunt cam scumpe și nici nu știi care sunt bune cu adevărat.
ApreciazăApreciază
PS. Si-a mai gasit vecinu’ poarta??
ApreciazăApreciază
Deocamdată nu și nici nu cred s-o găsească.
Sunt convinsă că nici prin cap nu i-a trecut omului să-i facă vreun semn distinctiv și că a fost furată la comandă. Odată pusă într-un mijloc de transport he, he…cine știe unde a ajuns, prinde orbul scoate-i ochii.
P.S. Nu te jena. Poți „să te bagi” cât de des vrei.
ApreciazăApreciază
Nu!! pe punga de zahar si pe cea de faina,NU! Nici nu mi-a trecut prin cap,recunosc!
In piata ,intreb de unde sant fructele ,legumele:in Alimentari[?!??!] ma uit la etichete,ma uit la termene …dar chiar la faina….niciodata …Vezi?cat traiesti…Crunt !! cate-o data degeaba te trezesti dimi’, daca nu ‘deschizi” okii [unde ar trebui].Saru’mana!!!
ApreciazăApreciază