Nu sunt psiholog dar mă fascineaza acest domeniu.

De curând am frecventat un curs. Nu are importanţă care şi de ce. Ni s-a dat ca aplicaţie să încercăm sa facem o poezie cu începutul versurilor dat. Eram invitaţi la o introspecţie facută aproape în joacă. Au ieşit nişte texte vesele, triste, rezonabile, incisive, etc de la caz la caz. Dar toate, toate arătau că oamenii mai pot încă să-şi pună sufletul în palmă şi să-şi întindă palmele spre cei de alături. A fost foarte bine, ca o eliberare, ca o îmbrăţişare, ca o mîngîiere cum vreţi…

Cu această ocazie eu am scris:

Eu sunt… sunt chipul din mulţime
Aş vrea să ştiu… de-ţi este bine
Aud …un zumzet de albine
Văd… norul alb şi mic cum vine
Vreau… prietenie de la tine
Eu sunt… sunt chipul din mulţime.

Mă prefac …mai rece decât sunt
Simt …spaimă, gândul negru îl alung
Ating… un umăr şi aştept
Mă îngrijorează… ce am cuibărit la piept
Plâng… căci lacrimile îmi fac bine
Eu sunt …sunt chipul din mulţime.

Ştiu… clar că soarta singur tu ţi-o faci
Spun…”Doamne ajută” pentru toţi cei dragi
Visez… o casă, mâţă, câine şi găini
Mă străduiesc… să nu uit că am rădăcini
Sper…pur şi simplu, că aşa e bine
Eu sunt… sunt chipul din mulţime.

V-aţi dat seama probabil că ceea ce este scris ingrosat este începutul dat al versurilor pe care voi trebuie să-l completaţi.

Vă invit dacă vreţi să vă jucaţi împreună cu mine. Mi-ar face mare plăcere dacă mi-aţi scrie la comentarii varianta voastră.
Nu veti primi interpretarea psihologica pentru ca nu am pregatirea necesara. VA rezulta insa o poezie interesanta.