Etichetă: copiii mei

28 NOIEMBRIE, 2021

Acum 45 de ani strângeam în brațe pentru prima oară „broscuța lu’ mama”. Tată-su mi-a spus mai târziu că i s-a părut foarte urât. Am fost surprinsă că poți să spui tocmai asta despre o gâgâlice de copil dar nu aveam timp să mă scandalizez, eram prea fericită.

Natura face în așa fel încât proaspăta mămică uită foarte repede prin ce a trecut la naștere și o pregătește pentru următoarea cam cât ai zice pește (mă rog, nu chiar așa dar oricum destul de repede).

Am făcut o criză de preeclampsie după ce am născut( mă duseseră înapoi în camera de lângă sala de nașteri și-și luaseră grija de la mine) . Citind acum ce înseamnă asta număr încă o ocazie când undeva, acolo sus, cineva a avut grijă de mine și de copilul meu. Este adevărat că mi-am pierdut cunoștința și am avut convulsii dar pentru mine nu a fost decât o trecere printr-o fereastră alb lăptoasă undeva unde nu mai ai greutate după care mi-am revenit.

Ce bine că eram atât de tânără și nu am cercetat prea mult că nu mai aveam al doilea copil.

Tatăl lui și soțul meu nu a fost un tată rău dar nici nu prea a fost prezent pentru că așa l-am ales, cu profesia care il făcea să umble mult pe coclauri, copil naivuț care își dorea mult o familie și care se temea că n-o să facă față ca o gospodină clasică chiar zi de zi ( nu-mi placea să calc pantaloni la dungă…)

Nu a fost tatăl foarte prezent dar nu am fost nici eu o perioadă importantă în viața unui copil, dimineața eram la serviciu iar după eram la facultate până târziu în noapte, doar ce-i duceam și-i aduceam de la grădiniță și-i lăsam pe mâna bunicii, adică a mamei mele. Șapte ani aproape.

„Broscuța” îmi poartă o ranchiună destul de persistentă și când i-am propus să mergem la un pshiholog împreună să căutăm o cale de rezolvare mi-a spus că n-am să văd eu așa ceva și că n-o să știu niciodată despre ce este vorba.

Este un băiat bun care se luptă cu el însuși și cu zodia lui și despre care nu știu câtă pace sufletească are, mai ales în zilele acestea când lucrurile stau cum stau.

„Broscuța” nu mai are nici-o legătură cu imaginea de-acum 45 de ani, este un bărbat falnic, frumos și bun, un săgetător cu principii pentru care își atârnă libertatea în cui și-apoi suferă că nu mai ajunge la ea.

Mă rog pentru tine dragul mamii să ai zile cât mai multe și cât mai liniștite, să fii cât mai des fericit și mulțumit. La mulți, mulți ani ușori și buni!

Pe-aici nu trece mai nimeni și aș putea spune orice, pentru mine și pentru întâmplarea de după mine dar mă opresc aici și spun doar atât: ocrotește-ne Doamne că în mila ta stă cu adevărat nădejdea noastră. Amin.