Saintpaulia


Saintpaulia (Violete de Africa, Violete de Usambara) este un gen de plante care poartă numele[1] baronului german Walter von Saint Paul-Illaire (1860-1910), guvernator al unei provincii din Africa la sfârşitul secolului al XIX-lea. Planta a fost remarcată de logodnica acestuia şi trimisă în Germania de unde s-a răspândit în toată lumea.

Saintpaulia este gen de plante originar din estul Africii, care cuprinde circa 10 specii şi circa 800 soiuri care se diferenţiază prin forma frunzelor, a florilor şi prin culoarea lor[2].
Cuprins
[ascunde]

* 1 Origine
* 2 Caracteristici
* 3 Specii
* 4 Cultura
* 5 Lucrări de întreţinere
* 6 Boli
* 7 Dăunători
* 8 Pretenţii faţa de condiţiile de mediu
* 9 Utilizare
* 10 Bibliografie
* 11 Note
* 12 Legături externe

[modifică] Origine

Plantele din genul Saintpaulia sunt originare din Tanzania (munţii Nguru) şi Kenya (zona tropicală a Africii de Est).
[modifică] Caracteristici

Genul Saintpaulia cuprinde plante erbacee, aproape fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cărnoase, pubescente, vivace.

* Frunzele sunt lung-peţiolate, des-cărnoase, deseori formând o rozetă[2].

* Florile sunt albastre-violete (pe tip 5 cu crestături, tub floral foarte scurt, margine cu două buze întinse, două stamine fertile cu antere mari, galbene, rotunde şi stamine sterile mici, disc inelat, ovat-pubescent) dispuse în cime laxe, lung-pedunculate[2].

* Fructul este o capsulă, de obicei alungită, cu două loji slab conturate, seminţe foarte mici[2].

[modifică] Specii

* Saintpaulia ionantha H. Wendl (violetă africană). Plantă de talie mică (8-20 cm înăţime) cu frunzele lung peţiolate de culoare verde pe partea superioară şi maronii pe partea inferioară, cordiforme , ondulate pe margini păroase, grupate strâns în rozete. Florile simple sau duble pot fi colorate în alb, roz, albastru, mov sau şpriţate. Înfloresc începând din primăvară până toamna târziu. Este una din cele mai preferate plante de apartament. Soiuri: Vallin Pink cu flori de culoare roz, Saffiera cu flori de culoarea bleu, Desdemona cu flori albastre, Snow Bunny cu flori albe.

Alte specii: [3]
[modifică] Cultura
Saintpaulia E2.jpg

Saintpaulia se înmulţeşte atât pe cale vegetativă prin despărţirea tufelor şi butaşi de frunze cât şi prin seminţe.
Înmulţirea prin despărţire se face atunci când frunzele s-au îndesit foarte mult. Se scot plantele din ghivece şi se despart de rozetele de frunze, plantându-se fiecare rozetă în alt ghiveci cu mărimea de 5-7 cm în diametru. Are avantajul unei înfloriri mai rapide cu cca. două luni.
Înmulţirea prin butaşi de frunze se face tăind frunzele cu peţiol de 1-2 cm şi se pun la înrădăcinat în substrat încălzit (21-22°C) format din turbă ţi perlit sau turbă şi nisip în proporţie de 1:1. Înrădăcinarea se produce în circa 21 zile.
Înmulţirea prin seminţe se practică mai rar, semănând în lădiţe în substrat format din pământ de frunze şi nisip sau perlit în amestec de 1:1.Lădiţele se acoperă cu sticlă sau folie subţire şi se ţin la 20-24.Germinaţia are loc în 18-21 zile. Când plantele sunt suficient dezvoltate se repică în ghivece mici cu diametrul de 4-5 cm sau în lădiţe la 2×3 cm.
Butaşii înrădăcinţi, rozetele rezultate din despărţire şi plantele obţinute din seminţe se plantează în ghivece cu diametrul de 5-7 cm în amestec format din: o parte turbă, o parte pământ de frunze, o parte mraniţă şi o parte perlit, vermiculit nisip, asigurându-se un pH de 5,8-6,5.
[modifică] Lucrări de întreţinere

* Transvazarea – în măsura în care plantele cresc se schimbă ghiveciul, ultima dată la mărimea de 9-10 cm, nu mai mari deoarece astfel vom avea creşteri vegetative în detrimentul înfloririi, folosind acelaşi amestec ca la plantarea butaşilor înrădăcinţi în ghivecece.
* Fertilizarea – în perioada caldă a anului din zece în zece zile, iar în restul anului o dată la trei săptămâni, cu îngrăşăminte complexe dizolvate în apa de udare, în concentraţie de 0,1-0,3%.
* Îndepărtarea florilor trecute şi a frunzelor pătate.
* Afânarea substratului în ghivece- cu un băţ de grosimea unui creion, cât mai des pentru a favoriza schimbul de gaze între substrat ţi atmosferă.
* Eliminarea prafului de pe frunze- cel puţin o dată pe lună cu o pensulă moartă.
* După trecerea celei de a doua perioade de înflorire (prima în aprilie-iunie , iar a doua în septembrie-octombrie) se reduc udările, platele îtroducându-se într-un semi-repaus.

[modifică] Boli

* Făinarea (Oidium saintpauliae Gorlenko ex U. Braun [4])
* Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea Pers.[5])

[modifică] Dăunători

Paduchii de frunze (Myzus persicae)
[modifică] Pretenţii faţa de condiţiile de mediu

Saintpaulia vegetează bine acolo unde lumina este redusă, prin acoperire cu plasă deasă , de culoare verde , prin cretizare sau cu perdele în apartamente. Suportă razele directe ale soarelui dar numai dimineaţa sau în amurg.
Saintpaulia vegetează bine la temperatura constantă de 20-24°C. La temperaturi sub 12°C moare. De asemenea nu suportă temperaturi peste 30 °C
Faţă de apă are pretenţii ridicate. Nu se udă pe frunze. Apa se toarnă în ghiveci, sau se întroduce ghiveciul într-un vas cu apă. Se administrează cca. 0,15l apă la o udare la un ghiveci de 8-10 cm în diametru din 3 în 3 zile, eliminând dupa circa 30 minute apa scursă în farfuria de sub ghiveci.
[modifică] Utilizare

Fiind plante cu înflorire aproape continuă, vegetând şi înflorind bogat şi în încăperile cu ferestre pe expoziţia nordică saintpauliile sunt plante îndrăgite şi căutate pentru decorarea ferestrelor şi a vitrinelor.

Un gând despre &8222;Saintpaulia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s