Miercuri, 7 noiembrie, 2018 – Continuare

Cine e grăbit este sincer sfătuit să se ducă-n treaba lui că  mătuşa corcoduşa are mult de povestit.

Din mare mila lui Dumnezeu partea a II

 – întâmplări ajutătoare

  1. Iconografie. Ok, hai să căutăm  un curs mi-am spus.

Primul anunţ pe care mi-l arată bădia Google mă informează că Şcoala de Artă organizează concurs de admitere, printre secţii …Iconografie. Am sărit în sus de bucurie. Când mă uit mai bine trecuse termenul cu câteva zile, ratasem, trebuia să aştept anul următor.

Nu mă puteam resemna dar ce era să fac. Peste o zi, două mai intru pe site-ul şcolii să văd programa, condiţii etc. Nu mi-a venit să cred. Nu se ocupaseră toate locurile şi se organiza un nou concurs. Al meu a fost.

2. Bibliografia şi …balastul.

Primul titlu din bibliografia pentru curs, cel mai important după cum ni s-a precizat, care credeti că era şi nu se prea găsea pe piaţă? ” Erminia picturii bizantine” a lui Dionisie din Furna, supranumită „biblia  iconarilor” pe care, după cum am povestit, o cumpărasem, dintr-un impuls ciudat, cu nici mai mult nici mai puţin decât 8 ani în urmă.

3.  Bullying-ul, aspiraţia şi Asociaţia

Am simţul ridicolului, ca orice om cu o brumă de minte, şi, înainte de a mă duce să mă înscriu la examen, am găsit adresa de mail a profei şi i-am scris prezentându-mă cu vârstă (60 de ani), studii artistice (=0), activitate artistică (= firavă=încercările de pe site-ul lui Dennis.). Ceream un verdict, are rost sau nu are rost să mă prezint.

Entuziasmul meu când am păşit pe poarta şcolii era uriaş.

Din păcate, ca orice în ţara noastră, şi această instituţie a fost deformată funcţional rezultând ceva hidos şi stresant. Dacă observaţi, şcoala nu mai este populară, este doar de artă, pură.

Examenul de admitere este o simplă formalitate. Nu se pun condiţii de studii prealabile, nici referitoare la studii de artă nici la celelalte studii. Pot fi în aceeaşi grupă şi omeni cu studii medii şi oameni cu studii superioare, şi cu bac şi fără, cred că şi doar cu şcoală generală. Intervalul de vârstă este extrem de larg.

Pe scurt ai de-a face cu un amalgam de oameni, fapte şi …şoapte de te doare capul.

Profesorii suspină după cursanţi talentaţi şi gata „preparaţi” care să poată fi arătaţi repede ca trofee.

Cursanţii visează cum vor da ei lovitura vieţii lor urmând această şcoală dar ajung repede frustraţi când văd că nu devin nici învăţaţi nici talentaţi.

Şi-ncepe marea înghionteală.

În această nebună urzeală, cam fără cap şi fără coadă, cât ai fi de hârsit şi trecut prin viaţă poţi ajunge victima acţiunilor de bullying. Mai româneşte spus, a şicanelor de tot felul. Mai pe faţă, mai pe înfundate, te alegi cu multe momente de disconfort psihic. Mai ales dacă te arăţi vulnerabil şi cum atunci  când ai complexe de inferioritate eşti RĂSVULNERABIL …dă Doamne bine.

Am trăit din plin aceste stări dar am o predispoziţie naturală spre a vrea mai mult să fiu fericită decât să mă bălăcesc în propria nefericire  şi mi-a venit în cap un gând care m-a amuzat oarecum, m-a întărit un pic şi m-a făcut să caut sprijin înafară.

Din isImagini pentru smiley giftoricul şcolii am aflat că suntem de-o seamă (eu şi şcoala) şi atunci mi-am spus că profa şi colegii actuali, care mă făceau să mă simt prost, sunt doar un accident în viaţa mea. Aş fi putut să mă înscriu de sute de ori şi să am parte de sute de alţi parteneri de studiu şi sigur ar fi fost altfel. Ei sunt doar un accident.

Eu am venit la „Conservatorul regal” şi voi duce cursurile la bun sfârşit.

Ştiam de ASOCIAŢIA ARTŞTILOR PLASTICI AMATORI.

Cereri de înscriere se primeau în fiecare joi. Prezentai câteva lucrări, cererea de înscriere şi mureai cu zile aşteptând şedinţa de analiză care avea loc odată pe lună să vezi dacă eşti admis.

Nu speram eu că voi fi admisă dar poate mi s-ar fi spus câteva cuvinte constructive despre lucrările mele de către nişte oameni competenţi.

Pronia cerească (asociaţia era flămândă de noi membri) a făcut să fiu admisă în aceeaşi zi, ba chiar să mi se şi programeze expoziţia de debut odată cu Salonul de iarnă pentru că icoanele dădeau bine cu perioada sărbătorilor.

Şi iat-o pe mătuşa corcoduşa posesoare a unei legitimaţii care m-a cules de pe jos şi m-a adus la nivelul privirii unui om care să drept, în picioare.

Nu numai că am fost primită pe loc dar la expoziţie nu a trebuit să plătesc filmare, fotografii şi protocol individual ci am contribuit cu o mica sumă ca toti ceilalti membri şi am avut public cât încape pentru că Saloanele sunt expoziţii colective la care expun zeci de persoane.

A, nu! N-aş fi fost eu în stare să  contabilizez în câte feluri mi-a pus Cel de Sus mâna pe cap, eu nu ştiam pe ce lume sunt de emoţie. Am fost atenţionată cu oarece urmă de invidie ce noroc am avut de către cineva din asociaţie.

M-am umflat un pic în pene şi ca urmare (iconarul trebuie să fie smerit) în ziua vernisajului m-am prezentat cu o falcă în cer, la propriu, o măsea făcându-şi mendrele cu furie pe figura mea.

Mi-am asumat şi m-am prezentat. M-am smerit fără să vreau când am zâmbit pentru că umflătura obrazului nu se prea dădea împinsă de colţul gurii care voia să se anine vesel de urechi.

Despre cum forţe ciudate au acţionat „justiţiar” la o expoziţie cu şcoala, despre mâţe, sfinţiri şi împliniri  probabil că o să vă scriu diseară.Imagini pentru angel gif

Doamne ajută.

P.S. Între timp, în toţi aceşti patru ani, am muncit, am muncit, am muncit…Dacă vreţi să vedeţi cum a fost iată cum munceşti pentru a răzbi

Dacă aţi ajuns până aici vă dau un pupic Imagini pentru smiley gif