Miercuri, 8 noiembrie, 2017 – Dilemă

În primul rând, dragii mei, cei care vă arătaţi dar şi cei care nu vă arătaţi, Doamne ajută!

Este mai noul meu salut cu care nu m-am obişnuit încă dar pe care îl aud la oameni pe care îi preţuiesc şi mi se pare tare frumos.

„La mulţi ani!” tuturor celor care aveţi onomastica de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Cei care nu aveţi nume de sfânt cercetaţi repede dacă nu cumva aţi fost botezat la această dată pentru că atunci puteţi să vă serbaţi şi voi onomastica azi.

Altfel, ce mai faceţi? Vă descurcaţi cu vremurile, cu vremea?

Eu am azi o mare dilemă. De-o vreme lucrez cu mâinile, cu capul dar mai ales cu sufetul la icoane. Ceva progrese se văd dar chinul nu prea scade. Nu mi-e rău, îmi spun că aşa mi-e mie îngăduit mie şi mă străduiesc mai departe să mă menţin măcar în sfera buneicuviinţe dacă în a marii priceperi nu încap.

Azi am întânit un citat din spusele lui San Francesco di Assisi

„Cine lucrează cu mâinile sale este un muncitor. Cine lucrează cu mâinile sale si cu mintea sa este un artizan. Cine lucrează cu mâinile sale, cu capul si inima sa este un artist”.

Din toate eu cred că lucrez cel mai mult cu inima. Capul …na de unde nu-i…este şi el cât este, mâinile nu prea sunt prietene cu timpul dar suflet tată, SUFLET pun cu polonicul!

E drept că acum câtva timp, nu multişor, mi-am luat în desagă 2-3 lucrări şi am bătut la o poartă (mai modestă) unde se adună artişti, să văd dacă m-or fugări sau m-or primi şi pe mine şi … m-au primit dar văzând eu cum stau lucrurile m-am gândit repede că o fi aşa… mulţi chemaţi puţini „aleşi”.

Acestea fiind date…am tresărit şi m-am întrebat: nu cumva o fi răsărit la umbra mea vreun pui de …ptiu, că nici nu-mi vine să rostesc cuvântul. Că în cartonaşul acela albastru o scrie ce-o scrie dar nu m-am zăpăcit eu de cap din atâta dar dacă cel citat spune ce spune zic şi eu, n-oi fi devenit şi eu un pic de artist şi nu mi-am dat seama?

Şi dacă ce? Pământul se va învârti în acelaşi sens, schimbările climatice îşi vor face de cap mai departe, iar „dulăii” vor continua să-şi înfingă colţii în (mai ales) părţile moi ca şi până acum.

Noi să trăim în pace şi sănătate.

Hai, vă pupicesc şi s-auzim numai de bine!