Tarot. La 68.


Aș vrea să scriu o poezie

să-mi treacă ziua-n armonie

dar pana-mi este-ncremenită.

Deși nu sunt nefericită,

cuvintele nu dau năvală

și mâinile îmi zac în poală.


Afară totul-i zgribulit

și cerul este îmbâcsit

de stropi de ploaie cenusii.


Tarot-ul îmi vorbea frumos,

părea că prințul a venit,

pe calul alb și nu pe jos!


Dar ce să vezi:

N-A NIMERIT CÂND MI-A GHICIT.

Nici prinț, nici cal și nici …căruță.

Clatin încet din tărtăcuță

și îmi revin încet… la mine

băgând de seamă:

ÎMI ESTE BINE!

Deși am mai îmbătrânit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s