Zi istorică!
Ce bine că avem trecut, ce bine că avem rădăcini, ce bine că avem prezent, hai să lucrăm fiecare, pe cât se poate de bine la viitor. Doamne-ajută!
Scopul postării nu este sărbătoarea ci o banală tragere de mânecă a trecătorilor în semn că mai exist.
Mai exist deși am trecut prin 38.8 grade Celsius (ca un erou de la Vaslui mai târâi încă un picior, adică mai tușesc, mai smiorcăi, mai dădeam o pensulă că doar aveam dead line nu?)
Ei, și cu dead line-ul ăsta începe un mic story. Eu am reușit să predau lucrarea pt. expoziție, panoteur-ul a reușit s-o pună pe perete, ea a reușit să se mențină acolo câteva ore și apoi … apoi a căzut și s-a făcut țăndări cu o zi înainte de vernisaj. Și doar se împotrivise atâta să fie gata „la timp”! Care timp? Icoana pe sticlă avea ca subiect Nasterea Domnului, model Savu Moga 1869 și era prevăzută deoarece vernisajul trebuia să fie pe 24 decembrie. Am fost amanati cu o lună și uite așa lucrarea mea nu a mai vrut pe perete.
Atât am fost de căutată la telefon și atâtea consolări și încurajări a trebuit să ofer eu încât mă mir și acum de unde am avut resurse pentru un comportament atât de pozitiv.
Am zis Aleluia și… gata!
Am trimis altă lucrare pentru a nu cere cota de participare înapoi și Dumnezeu cu mila.
Acum caut în adâncul minții lecția pe care o am de învățat din întâmplarea aceasta.
Sper că sunteți bine cu totii. Pe curând!
De la mine din ogradă 