Duminica 5 martie 2017 – O zi ploioasă…


…de să nu ieşi din casă părea sâmbăta trecută. Şi totuşi fiind un weekend degrevat de sarcini, prunca e la mama ei, hotărâm să mergem cu prietenii noştri de călătorii la Târgovişte, în principal la Mânăstirea Dealu.

Mă atrag lăcaşurile noastre de cult nu atât pentru puternica lor funcţie cât pentru adâncimea vremurilor pe care unele le-au străbătut şi pentru atmosfera aparte pe care o găseşti dincolo de ziduri.

La Dealul se află capul lui Mihai Viteazul.

Este ora prânzului ne motiveză măicuţa de la pangar o mică aşteptare pe care ar trebui s-o îndurăm dacă vrem să vizităm muzeul. Prietena mea întreabă dacă n-am putea mânca şi noi,   contra cost desigur spune ea. Măicuţa ne-o retează iute şi ne spune că sâmbăta se-ntâmplă că nici măicuţele nu prea au loc uneori pentru că se fac parastase. Din vorbă în vorbă întreb de-un mozaic recent cu biserica mânăstirii la care a lucrat şi una din colegele mele de la Şcoala de Artă.

Ezită un pic şi pe urmă ne spune că se află în sala de mese. Ah, deci nu se poate vedea acum. Nu.

Se-ncheie vizitarea. Există o taxă simbolică de intrare, 1 leu. Sigur că jenat de „sfiala” taxei eşti tentat să oferi mai mult şi aşa am făcut şi noi.

Gazdele dau dovadă că de sfială este vorba cu adevărat şi când să ieşim pe poarta mânăstirii ne prind din urmă ne pun câteva întrebări şi… ne invită la parastas.

Asa am ajuns noi să stăm la aceeaşi masă cu stareţa mânăstirii într-o sală de mese care ne-a încărcat cu energie pozitivă cât pentru o sută de ani.

Plinuţă, cu un savoire faire lipsit de agresivitatea autorităţii, măica stareţă părea a stăpâni arta navigării printre apele învolburate ale srâmtorii dintre rigorile vieţii monahale şi viaţa pământească ordinară în care trebuie să ai putere ca să plăteşti taxe şi contribuţii chiar dacă eşti aşezământ de acest fel şi să-l faci să supravieţuiască.

Hm, întortocheată zicere. Voiam să spun că este greu cu toate rigorile, posturi aspre şi rugăciuni în miez de noapte să-ţi menţii măicuţele sănătoase la cap şi trup şi cu putere de muncă pentru că într-o mânăstire poate fi muncă la greu măi tată, la greu. Taxe, CONTRIBUTII, facturi…

Am mâncat de parcă aveam în faţă potirele cu nectar ale zeilor. Abia după ce-am ajuns dincolo de portierele caleştilor noastre, răstigniţi pe scaunele concepute pentru drum lung am revenit la viaţa de muritori „de rând” şi printre oftaturi de plăcere am făcut recapitularea meniului; bun borş de peşte…dar piureul hm, ce gust şi ce culoare… Şi mozaicul…ce finuţ lucrat.

Frumos la Dealu. Într-o zi ploioasă şi cenuşie am simţit căldură şi lumină.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Duminica 5 martie 2017 – O zi ploioasă…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s