Sâmbătă,11 iunie, 2016 – De suflet


sfantul Ilie1

Eram în parc şi căutând o zonă cu soare, urcam cu prunca în căruţ pe planul înclinat de lângă scară. Cam abrupt plan şi cam abruptă scară ca să spun drept aşa că opinteam voiniceşte. În capătul de sus al scării a apărut o doamnă în vârstă, de talie masivă, cam nesigură în mişcări ducând cu greu sub brat un pescăruş.

Sigur că ochii mi-au rămas lipiţi de ea, cam cât cepele să spun drept pentru că în timp ce toate resursele meu prelucrau grija pentru copilul din dotare nu puteam să nu mă treacă toate consideraţiunile în legătură cu ceea ce vedeam.

Mi s-a făcut teamă să nu asist la vreo nefăstenie. Doamna dădea semne de suferinţă şi nici nu apuc eu bine să urmăresc cu grija în suflet paşii ei pe trepte că numai ce-o văd că se prăvale lin în fund apucând să se ţină totuşi cu o mână de balustradă ţinând cu osărdie pârdalnicul de pescăruş strâns sub celălat brat.

I-am strigat să aibă grijă că nu pot ajunge repede la ea dar vin s-o ajut gândindu-mă că măcar un pic de suport moral tot e bun. Mi-a spus că este ok şi că o să se ridice singură. M-am oprit aşa în plan înclinat cum eram şi am aşteptat un pic să se liniştească şi să se concentreze. A dat drumul pescăruşului care a pornit-o ca beat prin iarbă îndepărtându-se cât putea grăbit iar ea mi-a arătat rănile pe care i le făcuse pe braţ cu ciocul.

Aşa am aflat că are un defect de motricitate şi că i se-ntâmplă destul de des să i se înmoaie picioarele în felul acesta. Pescăruşul îl găsise prăbuşit în faţa blocului şi se gândise să-l aducă aşa cu puterile ei mai aproape de mediul lui.

Văzând-o mai liniştită am urcat repede căruţul, am asigurat copilul cu centura şi am dat să mă duc s-o ridic.

A reuşit singură şi m-am bucurat că până la urmă a înregistrat o victorie personală. Ne-am luat la revedere  şi cuvintele ei m-au zgribulit, îmi mulţumea din suflet. Doar pentru că am vorbit. Am privit în urma ei. Lăsându-se de pe un sold pe celălalt înainta cu greutate dar cu hotărâre în drumul ei.

The Show Must Go On.mdi

 

2 gânduri despre &8222;Sâmbătă,11 iunie, 2016 – De suflet&8221;

  1. Da, singurătatea este grea dar reprezintă şi o vină a ta.

    Altfel, revenind la povestire, animalele pot fi uneori mult mai generoase decât oamenii Anducă! De doamna aceea nu era nasol tocmai pentru că a fost în stare să facă aşa ceva.

    Atunci începi să te duci pe ceea lume când nu mai poţi face gesturi faţă de alte suflete, nu contează de care or fi ele.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s