Duminică, 20 martie -Şi a nins…

Şi-a nins…

Ei, nu,nu chiar peste inima mea dar nici bine nu mi-a fost când, ridicând obloanele şi deschizând fereastra mi-au căzut ochii pe masa mare de sub geam plină de frumuseţe îngheţată. La doi paşi mai încolo, în stratul cu flori zambilele încercau să zâmbească strâmb alb, roz şi mov şi să spună printre dinţii clănţanind: asta avem, asta iubim. Promitem să nu ne sfârşim.

Şi Minulescu a spus( şi poate nu-l citim de-ajuns)

… Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!…

(A XI-a poruncă)

Hai, fiţi un pic cu mine. Deşi a nins nedorit, e totuşi bine!

Depinde de sistemul de referinţă.