vineri, 25 decembrie 2015 – Măgarul din ceaţă…

adică eu, vă salută cu tot dragul.

Noi am trecut de febra întâlnirilor de gradul zero, a primirii şi înmânării darurilor. Totul s-a petrecut aseară  sub condescendenta privire a bradului frumuşel şi fălnicuţ. Prezenţe dragi, copiii în primul rând, copiii copiilor …

Inima mea este plină şi timpul meu este răsocupat pentru că ajut la îngrijirea mlădiţelor din familie, cos rochiţe şi costume de serbare după caz (de mână , fără măsuri, fără tipare doar cu inima şi un dram de minte  dar nu ştiu cum se face că ajung să fie purtate şi asta mă bucură enorm) şi duc greul unui căţel pe care soarta îl încearcă în fel şi chip (noroc că nu singură).

Uneori zilele sunt tare întunecate  şi parcă trebuie să mă lupt să ies dintr-o mlaştină  în care un duh nefast încearcă să mă tragă la fund. Lumea pare în stăpânirea unor iele toţi sunt nervosi, sau trişti, sau neîngăduitori faţă de tot şi de toate. Alteori parcă răul s-a pulverizat în 99 de zări îndepărtate şi totul pare călduţ şi însorit.

E greu să-ţi păstrezi cumpătul în ziua de astăzi dar să ne spunem că-n alte epoci a fost cu adevărat cumplit şi să ne bucurăm de ceea ce avem şi să scotocim cu încredere după frumosul aflat uneori chiar sub nasul nostru.

Sper că o duceţi bine, că sunteţi împăcaţi cu voi şi cu cei de lângă voi.

S-auzim de bine!

Sărbători frumoase, La mulţi ani!