Vineri, 23 octombrie 2015 – Si viată, si moarte si… de toate.

Dragii mei,

Sper că pe la voi e bine.

În principal şi pe la mine.

O mână criminal de miloasă a aruncat 5 pui de câine la colţul îndepărtat al curţii noastre. De fiecare data când mă duceam la găini auzeam 5 scâncete,  din ce în ce mai slabe. Şi nu făceam nimic pentru că am convenit eu cu mine că nu ţin în curte mai mult de doi câini. Până când un glascior mititel care începuse să ceară cu disperare ajutor m-a convins să-ncerc să fac ceva dar fără a mă angaja şi-am început să le dau de mâncare peste gard. Odată pe zi mi-am propus.

Nu mai povestesc cum a decurs treaba, cum se căţăra baba pe scară, şi transborda totul c-o sfoară etc.

Natura a hotărât că viaţa a patru dintre ei este mai bine să continue mai departe… pe Marte.

Bănuiesc că tot acel glăscior care m-a tuşat a rămas să continuie pe pământ chinul. Şi eu care tocmai le mărisem tainul.

Ce mai tura-vura s-a pus la mintea mea şi mi l-a adus săracul deşi era ocupat să ardă găini cu sacul pentru că totodată cu evenimentul dinafară de ogradă în populaţia noastră galină a dat o gripă…de-a dreptul porcină(citeşte porcească).

Bietul căţel plângea c-o jaaaale şi nu-şi mai găsea ostoire. Cu atât mai mult cu cât c-o zi înainte se-ncălzea cu celelalte 4 pămătufuri blanoase şi-acum era singur-singurel şi cu-n million de purici pe el. Mi l-a adus bărbatul, ce să facă.

I-am făcut baie într-o minusculă găletuşă, afară, insistent şi pe-ndelete ca toţi puricii să moară şi pentru că nu aveam altceva l-am pufuit cu medicament de papagal aşa într-un hal că puricii erau deja culcaţi pe-o parte dar li se puteau observa burtile umflate.

După ce l-am uscat şi periat ca să îndepărtez orice urmă de inamic n-a mai plâns dom’le căţelul mic. I-am făcut o mama adoptivă dintr-un pet cu apă caldă şi l-am culcat.

A căzut lat I-am răspuns fetei mele (cu care m-am consultat, că ea a mai salvat şi ştia ce trebuie făcut mai urgent).

A murit? A-ntrebat cu glas şoptit.

Nuuuu! A adormit.

Îl cheamă Raj.

Actualizare: Nu-l mai cheamă  nici Lucky(primul nume…e prea la-ndemână), nici Raj(e prea indian şi-apoi…  cam îmbie la mârâit şi muşcat) deocamdată încerc Nino pentru că are cravată alba, Nino de la Nino d’Angelo, cel care cântă Senza giacca e cravatta. Acu’ până marţi când îl oficializez, tratez şi vaccinez s-ar putea să mai fie variante.