Joi, 28 mai, 2015 – Păi…

…să mai intru un pic printre păianjenii care s-au cuibărit pe-aici, zic.

Am mai fost cu bisisica printre lanuri, nu de multe ori dar de fiecare dată trăirea a fost benefică, aiuritoare, înălțătoare pentru că…

…doi fluturi se-adorau în zbor
dansând zglobiu și spiralat,
priveam la ei cu nasul spre boltă înălțat
și fața mi se netezea
primind lumina bucuriei.
Șăgalnici mi-au șters fruntea cu varful de aripă
ba am simțit chiar și-un sărut,
scurt ca o miime de clipă,
s-au mai rotit un pic și s-au pierdut în zare
dar plecând n-au uitat
să-și ceară adânc iertare
că n-au stat la pozat
iar eu…eu am rămas pe pământ,
hârbul greoi de lut ce sunt.

Nici pe pământ nu-i rău mai ales când vezi unduirile de verde măr acum ale întinderii de rapiță, presărate cu puzderie de maci și împodobite cu pălărioare alb-galbene de mușețel sălbatic. Adică așa:
flori-de-camp

rochite

Din când în când am parte de întâlniri de gradul 0 ca aceasta:perechea-de-fazani

Să fi văzut cum bărbătușul și-a ridicat coada ca pe un stindard și a luat-o la goană ca pe picioroange căutând să fie cât mai vizibil pentru a îndepărta pericolul de consoartă (și eventualii pui pe care eu nu i-am văzut). Jos pălăria în fața ta bade!

Deocamdată atât.

Sunt îmbătată de mirosul de caprifoi și un pic ghiftuită de cireșe. Cucul cântă prietenos chiar la mine în ogradă, nu am bani în buzunar dar sunt ferice că graurii încă nu au atacat  și piatra nu a bătut pe la noi.

Sper că sunteți bine cu toții. Salut.