Duminică, 26 aprilie, 2015 – Casa dintre lanuri


cu-bisisicaAm fost cu Bisisica pe drumul din spatele casei, printre lanuri. Culturile sunt de-abia la început și singura plantă ajunsă la talia maturității este rapița. O mare galbenă îmbătător mirositoare.

De peste baltă, satul își face simțită prezența prin efluviile lui de amurg.

Pentru o oră am trăit frumos, teleportată în alte vremuri, apropiate copilăriei, în alte locuri, aproape de rădăcini.

Pedalam și ochii se aținteau la drum dar mintea…mintea îi trimitea în altă parte.
Parcă vedeam cum în gospodării toate se așează, truda se oprește. Miroase a lapte proaspăt muls, pe masă mămăliga înalță aburi, fețele împrospătate cu apă rece de la fântâna par mai luminoase, basmalele sunt legate la ceafă și mâini muncite împart cuvioase hrana. Înainte de a duce lingura la gură se face adânc semnul crucii. Din colțul stâng al încăperii, de-aproape de tavan, din icoana împodobită cu un ștergar, sf. Gheorghe călare pe cal tocmai răpune balaurul și parcă ne dă încredere că răul poate fi învins.

Icoana.

Icoana înseamnă pentru mine în primul rând amintire apoi tradiție, stare, evocare, legături, plută.
Cu icoană pe perete m-am trezit în casa bunicilor mei. Ei m-au dus la slujbe, la nunți, la înmormântări. Să văd și eu, să știu.

Copil fiind vedeam, vedeam și mă plictiseam, sau criticam, sau mă împotriveam și legătura mea nu se înfiripa. Și nu s-a înfiripat până hăt târziu. Puțini preoți au har, puțină lume știe să se comporte într-o biserică dar și când găsești un loc care funcționează după formula corectă poate fi înălțător, vindecător de-a dreptul sau pur și simplu stabilizator. Făcând așa mi se pare că mai pot fi Darie al lui Darie al lui Darie, nu în înțelesul înlănțuirii într-o robie pe care să n-o pot depăși, ci ca un suflet cu picioarele bine înfipte în glie, așa ca să nu mă poată clinti prea ușor vreo vitregie.

Mi se pare extrem de frumos un obicei despre care am citit și anume acela de a comanda la nașterea unui copil o icoană cu sfântul al cărui nume îl va purta. Icoana se păstrează în familie și, la pornirea lui în viață pe picioare proprii o primește din partea părinților să-i fie de ajutor și să-l ocrotească.

Nici acum nu merg după canoanele babelor (cum zicea părintele Iliuță) la biserică dar am descoperit frumusețea acestei apropieri. Știu ce și cât să iau în așa fel încât să-mi fie bine.

Dar și mai bucuroasă sunt că am ajuns să întruchipez eu însămi icoane.

marea-galbena-acasaStau în casa noastră dintre lanuri, cum sunt atâtea pe-aici, la răscrucea vânturilor din câmpia Burnazului, în micul meu cotlon-atelier. De la ferestra în fața căreia trudesc văd acum marea galbenă și peste ea pădurea, urme ale vestiților codrii ai Vlasiei.

Am ajuns să viețuiesc, nu știu pentru cât timp, pe fostele pământuri ale boierului Lenș. Biserica din sat este monument istoric. Micuță, modestă dar puternică prin vremuri. Are pe turlă un cuib de barză și în fiecare primăvară mă bucur să zăresc de departe, de la aceeași fereastră, prin obiectivul aparatului de pozat, rotirile berzelor care se întorc iar și iar.

Scotocesc pe internet, prin librării, prin biserici, prin muzee, stau de vorbă cu oameni legați de acest domeniu. Caut modele, tehnici, înțelesuri.

Nu știu cum a pornit această îndeletnicire, oricum nu dintr-o dată dar văd că interesul nu scade ci din contră, cu toate potrivniciile care apar uneori, sporește.

Mai întâi a apărut pe masa mea „Erminia picturii bizantine” a lui Dionisie din Furna. „Biblia iconarilor”. Părea că dacă o voi avea, calea îmi va fi deschisă. După ce am dat coperta cartonată deoparte m-am speriat. Mi s-a părut greoaie, de neînțeles, anacronică. Încă nu era vremea. Au trecut ani.

Vizitez des Muzeul satului și de fiecare dată plec de-acolo refăcută.
Am avut momente mai grele și-am intrat în biserici și m-am închinat „în legea mea” cum îmi povestea nașa mea că face ea și am descoperit că mă pot ostoi.
Apoi l-am întâlnit pe preotul Iliuță. I-am văzut biserica și fără să-l fi cunoscut mai întâi, fără să fie țipenie de om prin preajma inima mea a zvâcnit și habar nu am de ce.

Am înțeles că uneori poți da peste gheme magice de energie pozitivă care te pot face să renaști.

Am găsit un îndrumător. S-a dovedit nepotrivit. Îmi spunea că meseria se fură nu se-nvață și că e-he-he-he trebuie să treacă ani ca să… Apoi am găsit îndrumare nedrămuită și cu adevărat meșteșugită și m-am bucurat să văd că dacă ai încredere și răbdare există întotdeauna o cale potrivită, doar să cauți cu ardoare.

M-am oprit din pedalat pentru a mă odihni un pic și a mă bucura mai pe-ndelete de mireasma lanului. Observ că sunt spionată cu delicatețe și instant un zâmbet cald mi se așterne pe față.Bob-de-piper

Mi se pare că aș putea să cuprind lumea în brațe. M-aș bucura să ne simțim cu toții mai bine, să putem fi mai liniștiți și în consecință mai buni.

De-aici, din casa dintre lanuri trimit spre voi un gând:

– dacă aveți vreo trăire în legătură cu icoanele, dacă vă doriți o anumită icoană sau dacă doar vreți să fiți pur și simplu alături de mine pe drumul pe care am pornit, povestiți-mi și mie (dacă nu la comentariu atunci pe mail la adresa bunicailinca@yahoo.com. Eu voi încerca să vă simt sufletul și voi încerca să pictez pentru oricine va dori icoana sugerată. Când o voi termina îi voi posta fotografia aici și dacă veți dori o puteți avea absolut gratuit din partea mea.

Va fi pe blat din lemn de tei, pictată cu tempera cu ou, după modele bizantine făcută cu toată străduința.

Din casa dintre lanuri, de pe moșia boierului Lenș, roaba lui Dumnezeu, după cum se spune în limbaj bisericesc, Ilinca ot Grămești vă salută cu „Doamne ajută!”.

2 gânduri despre &8222;Duminică, 26 aprilie, 2015 – Casa dintre lanuri&8221;

  1. Tare draguță ești tu Dani, dar cred că știi deja.

    Când vei mai vedea o icoană frumoasă, dacă-ți va fi îngăduit și vei vrea fă-i o poză și aratămi-o și mie, așa …pentru cultura mea generală.

    Pe blogul tău am văzut odată omică icoană interesantă, mai aparte, părea ceva ferecat în argint, nu mai știu exact.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s