Miercuri, 31 decembrie, 2014 – Adio dar rămân cu tine

Cine-mi spune mie așa? 2014. Pleacă dar rămâne prin tot ce mi-a pricinuit, prin tot ce mi-a dăruit. Mulțumesc pentru toate din moment ce sunt aici și pot împopistra „hârtia”.

Azi dimineață, un plugușor schingiuit de ger a icnit( nu a răsunat) la poarta noastră. Pe ulița mea nimeni nu le deschide colindătorilor și din cauza asta nici nu prea vin iar mie îmi stă inima în loc în liniștea apăsătoare plină de așteptare. Cum necum pronia cerească a făcut să vină de Crăciun un grupușor de copii bronzați și foarte determinați așa încât au spus fără greșeală, tare și cu simț de răspundere ce-aveau de spus. I-am răsplătit corespunzător, am bifat momentul pe desfășurător și m-am închinat drept mulțumire.

Acum mă duc să selectez ceea ce vreau să mai păstrez pentru noul an și să spulber în patru zări tot ce nu-i de trebuință în suflet, în gând, în locuință, în orice dependință, în ogradă că pe stradă nu am putere și …nici vrere.

La mulți ani stimați vizitatori!

Chiar dacă sunteți doar un pic mai mulți decât colindătorii de pe ulița mea, chiar dacă nu întotdeauna rămân cuvinte în urma voastră eu sunt bucuroasă că vă simt aproape și vă urez acum un An Nou cu bine, La mulți ani!