Sâmbătă, 15 octombrie, 2014 – Dacă…


… nu faci parte din soluție atunci faci parte din problemă.

E posomorât afară și soarele pare să fi plecat de la noi. Timp bun pentru depresii sau răfuieli, cu vecinul, cu pietonul, cu partidul, cu guvernul, cu opozantul, cu clima ș.a..

Alternativă:

nu e soare afară?
intru în cuhnie,
caut în cămară,
mermelesc cu drag…
nu e soare-n prag?
iată-n farfurie lumina aurie.

supă cremă de dovleacSupă cremă de dovleac

E de post, fără smântănă și crutoane dar cu pătrunjel aromat, crănțănitor și acrisor ca și roșiuța cherry scoasă de la congelator și pusă așa moț, rotunjoară și provocatoare ca răsplată aromată pentru munca de-astăvară. La o presare ușoară spre cerul gurii roșioara își prăvale spre papilele gustative sucul cu gust de vară, de soare, de vânt și ploi, de râs și lacrimi și câte vor mai fi fost de când a răsărit și până s-a copt și te-nalță pe culmi de plăcere.

Postul nu trebuie să fie o perioadă de frustrare și tristețe, poate aduce multă bucurie prin fantezie.

Mă scuzați, m-am scurtcircuitat.

A, dar dacă tot m-am defectat îmi va fi iertat:

Decât să faci copii și să-i părăsești (și asta nu fugind de rău ci alergând pentru mai binele tău) sau să nu fii în stare să-i treci pragul unei școli zău că mai bine nu-i faci chiar dacă ți-ar sta în putință.

Nu știu ce mi-a venit, zic și eu așa aiurea ce-mi trece prin cap. Dar uite că mi-a mai venit una…Dom’le ce paradox, pe vremea analfabetilor scăzuse analfabetismul, pe vremea celor ce vorbesc bine, a crescut analfabetismul…Mă-ntreb și eu… oare unul care se exprimă mai cumpănit n-o fi mai potrivit pentru una, pentru alta, ce-o fi scris și pentru noi?

Fie ca ziua de luni să ne găsească cu inima ușoară!


4 gânduri despre “Sâmbătă, 15 octombrie, 2014 – Dacă…

  1. Pe bune, Ilinca?!! Stii, mie mi se pare inutil sa ne contorsionam creierii cautand motive si argumente, cand avem (avem!) bunul-simt la indemana! Mai ales cand e vorba de decizii care nu ne afecteaza doar pe noi, personal… Steinhardt vorbea extraordinar despre asta in legatura cu tradarea…
    Din poza de care m-am indragostit imi zambeste parca si-o bucatica din Muzeul Satului!!
    Post cu pace!

    Apreciază

  2. „Patima roșie”, titlu de operă literară. Nu știu de ce-mi vine în minte.

    Bunul meu simț…Unde-o fi oare? E pe coclauri, în căutare.

    Marie, Marie dragă mi-ești tu mie.

    Un personaj feminin dintr-un serial de demult se plimba cu o bucată dintr-un ram mai gros de copac în brațe și tot repeta: „bufnițele nu sunt ceea ce par a fi!” Dar parcă putem ști noi, „oamenii de rând” (calificativ tare drag mie), ce sunt?

    Apreciază

    1. Nuu, te rog, sunt prea straina de o asemenea patima, iti faci pacate…
      Daca ti-as fi draga, nu stii cat m-ar bucura, sa-i fie drag de mine unui om pe care-l pretuiesc asa de mult…
      Bunul-simt e acolo, in tine, in mine, in toti. Da.
      Uite: stiai ca…? stiam, dar…Nu, fara dar, stiai sau nu? Stiam dar am crezut ca…Nu, stiai sau nu stiai? Stiam. Asta nu e dialog intre oameni. Nu te duce cu gandul spre alte…
      Am plans cand am citit prima oara…atatea constructii cad fara zgomot…e atat de simplu…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s