Joi, 16 octombrie, 2014 – Zi importantă


Cu emoție vă anunț că am fost admisă la Școala de Artă (așa se numește acum Școala Populară de artă care are 50 de ani de ființare), secția Iconografie în baza unui test de aptitudini. Am avut de desenat în creion sau cărbune o natură moartă cu corpuri geometrice, ulcică, pensule și draperie cu falduri.

Am fost bucuroasă să descopăr locația, clădirea, personalul. Nu-mi cunosc colegii deocamdată.

(Vă voi mai povesti despre această cotitură din viața mea.)

Sigur, a fost vorba doar de un test de aptitudini nu de un examen la concurență dar vă asigur că nu este ușor să desenezi ceva pentru prima dată în viața ta având în suflet teama viscerală de a nu fi penibil și o încordare teribilă ca să gândesc o apropiere cât mai mare de ceea ce vedeam ca temă fără să dispun de cunoștințe/tehnică de lucru înafară de slabe,timide și disparate flash-uri de pe la orele de desen din școală.

Lucrarea

Fotografia este făcută cu telefonul și bine era dacă făceam o fotografie înainte de a mă apuca de lucru. Mi-ar fi fost mult mai ușor și aș fi fost mai exactă.

Mi-am uitat ochelarii de distanță acasă dar… na, una peste alta cred că măcar am identificat corect obiectele.

Lipsa exercitiului m-a făcut să obosesc și să mă tem să mai corectez sau să mai completez. Mai binele este dușmanul binelui mi-am zis eu după o oră și jumătate și am plecat.

Cursul va dura 2 ani. Voi avea legitimație care-mi va permite vizitarea muzeelor cu reducere la bilete și de-asemeni reducere la înrămare de tablouri. Vor fi 2 ședințe pe săptămână.

Vom învăța să pictăm icoane pe lemn, pe sticlă și să lucrăm mozaic.

Voi folosi tempera, foiță de aur, emulsie pe bază de ou, voi scrie cu chirilice…

Dar mai ales voi afla o grămadă de lucruri, imi voi modifica atitudini și voi fi bucuroasă.

Doamne ajută!

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Joi, 16 octombrie, 2014 – Zi importantă&8221;

  1. greenzonelife zice:

    Ma bucur pentru tine si te felicit ca la „varsta ta” 🙂 nu te lasi coplesita si incerci ceva nou, inveti in continuare ceva si mai ales faci ceva ce-ti place. Multi trecuti de o anumita varsta, ajunsi la pensie, incep sa-si planga de mila si se compatimesc. Bravo, esti un exemplu. Felicitari!

    Apreciază

  2. Mă-ngrozesc câtă lume pățește asta, câte persoane mult mai tinere își lasă mintea „arestată” de mizerii și nu mai pun nimic frumos, bun, constructiv în ea din bună voia lor. Mi-e greu să dezvolt acum și aici.

    Apoi să privești la cei vârstnici din principiu ca la ceva prin definiție degradat și fără valoare înseamnă să te autocondamni. Vrei nu vrei înaintezi în vârstă. Cu o astfel de atitudine deja te dispretuiesti pe tine cel din viitor.

    Înaintarea în vârstă îți ia dar îți și dă, îți ia din agilitate, din acuratețe, din rapiditate, din reflexe dar îți dă profunzime și putere de cuprindere în gândire. Proba de aptitudini se putea susține oricând într-un interval larg de 6 ore. Veneai când puteai și plecai când voiai lăsând lucrarea.

    Deși am avut o parteneră aproape la jumătatea vârstei mele în sală, cea care a plecat victorioasă am fost eu. Ea s-a proptit în formele geometrice pe care le-a făcut mari și tari cât foaia apoi a declarat că nu se pricepe la falduri și-a-ncheiat iar eu…cu cilindrul meu ca de lut moale, cu liniile mele un pic strâmbe, cu umbrele puse mai care-cum, am dat atmosferă, am cuprins ansamblul, am dat un pic de curgere materialului și un pic de fald deși a fost prima temă de felul acesta din viața mea.

    Mi-a scuturat praful de pe neuroni un om de 80 de ani care dă lectii de pictură, din celălat capăt al globului, care are ca motto „You are what you THINK about” – Napoleon Hill

    M-a făcut să descopăr semincioara și eu acum încerc s-o cresc. Deși nu am primit mai mulți talanți ci doar unul, am datoria să-l înmulțesc nu să-l îngrop.

    Multumesc mult pentru comentariu.

    Apreciază

  3. Doamne ajută!

    Maria, încercarea prin care voi trece va fi nu va fi cu ceva realizări dar sigur va fi cu multă frământare, căutare, gândire, instruire, cunoaștere și mai ales bucurie.

    Privesc în urmă la procesul meu de școlarizare și mi se face rău gândindu-mă cât de puține au fost întâlnirile faste cu educatorii, cât de puțini au știut să ne spună că ne putem bucura atunci când învățăm! Când înveți ar trebui să simți bucurie!

    Mulțumesc pentru vorbele bune.

    Apreciază

  4. Hm… la fel simteam si eu. Cand a inceput fiu-meu scoala am crezut ca n-o sa mai rezist „simtamintelor” negative prin care iar treceam odata cu el. M-am trezit chiar reactionand agresiv fata de „cadrele didactice”, ca un fel de „revansa”, dintr-o pozitie avantajoasa -hehe! Mai tarziu mi-am dat seama ca, desigur, toate au un rost. Pe de-o parte eram prea mandra, asteptam prea mult de la altii, vedeam prea in roz viata, nu recunosteam „autoritatea”, pe de alta parte incepeam viata reala, cu oameni reali, asa cum e omul, plin de neputinte, asta se cerea invatat, asimilat, mai ales acceptat…Multe de spus. Viata e nedreapta, oamenii sunt imperfecti, noi trebuie sa invatam sa luptam – cu noi insine, nu cu altii…In acest cadru ni se cere sa ne dezvoltam, nu intr-altul. Nu mi-a convenit, cred ca nici acum nu-mi convine, asa ca mai am de luptat cu mine!!!

    Apreciază

    • Hi, hi!
      Astăzi a fost prima zi de școală. În ceea ce privește școala a fost chiar fastă. Nu detaliez acum.

      Am reușit să prind un moment de atenție al profesoarei și am aflat cum ar fi trebuit să arate planșa de la testul de aptitudini.

      Deocamdată învăț să scriu cu caractere arhaice și să drapez țesături pictând dar săptămâna viitoare vom ataca blatul din lemn de tei.

      Mulțumesc pentru urări.

      Apreciază

    • Anonim zice:

      Așa am și pornit Vasi. Mulțumesc pentru încurajare. Astăzi a fost a doua zi de curs (sunt două zile pe săptămână) și a fost bine.

      Am fost să semnez contractul cu școala și așa am cunoscut-o și pe directoarea școlii care arată de parcă ar conduce cine știe ce galerie pariziană de artă.

      Din celelalte săli răsună fel de fel de repertorii suprapuse, oarecum în surdină dar pe mine nu mă deranjează pentru că asta înseamnă că școala trăiește din plin.

      Iți urez să-ți împlinești visul.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s