Joi, 11 septembrie, 2014 – Considerațiuni considerabile


De-o vreme, mai poticnit, mai cipilit, tot mormăi pe-aici ceva despre un curs on-line de pictură.

Simt nevoia să vorbesc din nou, de data aceasta mai limpede și mai serios, despre această întâmplare din viața mea și despre omul venit din …neant în întâmpinarea unei nevoi nelămurite care mă împovăra și căreia nu-i veneam de hac.

Pictură…pentru prima dată la 60 de ani trecuți…când am pe mână o casă și-o curte pentru îngrijirea și administrarea cărora nu pot folosi personal auxiliar…Chelul și tichia de mărgăritar s-ar putea spune, baba și mitraliera.

Voi mărturisi aici că sarcinile casnice mă copleșesc până la descurajare și abandon.

Aviz amatorilor de „realizări” din acelea pe care dacă le-ai bifat pe listă poți spune că ești un om „realizat”. Pot să vă spun acum cu mâna pe inimă că cea mai mare realizare pe care o poate avea cineva este să se mențină sănătos, bucuros și iubitor.

Apoi mai trebuie să ne amintim că nimic nu-ți scurtează viața mai tare decât ceea ce nu-ți ajunge, ceea ce-ți prisosește și ceea ce nu ți se potrivește.

Casa este prea mare, prea departe de oraș și prea tarziu venită.

Pentru cineva care toată viața a fost plecat de-acasă de dimineața până seara târziu ca să câștige mijloacele de trai necesare și nu a avut ca grijă în totalitatea menajul familiei pentru că era cineva mai disponibil din familia lărgită care se ocupa, este greu ca în a doua parte a vieții să se mai deprindă și să se descurce cu un menaj cât trei și cu o curte semnificativă pe-deasupra.

Descurajarea te face să abandonezi și granița dintre a nu vrea și a nu putea, dintre normal și anormal, dintre acceptabil-scuzabil și intolerabil nu este foarte bine marcată. Poți ajunge destul de ușor să te întrebi tu sau să se întrebe alții dacă nu cumva ai început să te duci cu pluta.

Într-o astfel de împrejurare, când nu mai reușeam să ajung seara la culcare cu sentimentul împlinirii, al treburilor scoase cu bine la capăt, am dat din întâmplare, pe youtube, peste un filmuleț în care cineva te-nvăța cum să pictez flori de Cosmos (mărăruțe cum li se spune popular). Mi-a tresăltat inima de bucurie pentru că am în grădină flori de Cosmos și le iubesc foarte tare iar a picta mi s-a părut dintotdeauna ceva frumos, miraculos.

Un om bătrân, cu o barbă albă cochet decupată, cu mâinile pigmentate dezechilibrat, poticnindu-se din când în când în vorbe dar cu un timbru al vocii de care m-am îndragostit de-a binelea, cu un calm deosebit, cu o pasiune adânc mocnită și cu dragoste de oameni, cu un har pedagogic aparte, stătea în atelierul său și picta pe-ndelete, cu mișcări simple vorbind a-ncurajare despre tot ceea ce făcea.

O lecție de pictură oferită gratuit alături de alte 3 pentru a te atrage în ceea ce deschis mărturisește, este o AFACERE de familie. O Doamne, de-ar fi toți afaceriștii la fel ce bine am duce-o cu toții.

Am sorbit pur și simplu fiecare secundă a filmulețului. Eram în Africa de Sud, lângă acel bărbat cu timbru seducător pentru mine, în atelierul unde cu varful pensulei prin mișcări aparent simple și la-ndemâna oricui se produceau miracole, unde părea că nu poate pătrunde nimic dinafară, nicio mizerie a vieții.

Știți deja poate că formula lui Dennis constă în a-ți pune la dispoziție un film demonstativ, un material scris explicativ, o schiță, o fotografie de referință și lucrarea lui. Tu transpui schita lui pe foaia de hârtie și urmărindu-i filmul încerci să aplici culorile pe hârtie cât de bine poți.

După fiecare lecție te alegi cu o lucrare finită, mai bine sau mai prost executată dar cu cap, coadă și înțeles. AI SENTIMENTUL DIVIN AL LUCRULUI TERMINAT CU BINE. Subiectele sunt destul de înțelept și inspirat alese ca oricât de stângaci ai fi lucrarea ta să aibă sens și să te bucure.

Pe forumul site-ului nici o lucrare postată nu rămâne nebăgată în seamă iar tonul este prietenos și civilizat și de cele mai multe ori observațiile constructive.

Dacă ești deschis la minte și cauți preponderent binele, împăcarea cu tine și cu alții și nu cauți cu osârdie un loc în care să-ți înfingi colții, o astfel de ocupare a timpului îți deschide mintea, îți redă încrederea în tine și te face să uiți multe din cele care să spunem …nu te-ajută.

S-ar putea spune că nu ai aproape nimic de făcut decât să iei pensula de coadă, s-o înmoi în culoare și s-o plimbi pe hârtie. Hm, încercați!

Că lucrurile nu stau așa o poate dovedi faptul că zbaterile din ultima lună și jumătate mi-au adus revelația că-i pot înțelege pe artiștii care aleg la un moment dat să evadeze din lumea asta pe-o cale sau alta.

Când se stinge flacăra, când nu mai zărești lumina, când nu mai simți căldura, focul interior…golite ca un balon bietele suflete învățate să trăiască arzând nu-și mai găsesc rostul.

Aici ar trebui să ne-amintim de spusele lui Omar Khayam „…și cerul și infernul sunt în tine!”. Eu înțeleg de-aici că stă în foarte mare măsură în puterea noastră și este de datoria noastră să căutăm soluția acolo unde trebuie ca să ne fie bine.

Cu șablon, cu explicații cu toate cele, sunt momente în care lucrurile pur și simplu nu se leagă.

Într-un astfel de moment este necesară prezența unui bob de înțelepciune și a unui car de umilință. Ți-ai cocoțat orgoliu pe gât de girafă încercând s-ajungi printre astre că doar acolo și numai acolo ți se pare că ți-ar fi locul?

Cioc-boc, treci la loc, ești pământean și nimic din ceea ce este omenesc nu-ți poate fi străin ca atare nici neputința nu are de ce să-ți fie străină.

Astăzi am mai biruit o lecție. Nu este cea care ar fi venit la rând. Aceea, de 4 încercări nu-mi iese. Intrasem în panică, simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Mi-a venit până la urmă ideea s-o las un pic deoparte și să încerc altceva. Va veni ea și vremea ei.

După amiază, stând la mansardă și văzând lumina blândă a soarelui pe lucrarea făcută astăzi, semnată și înrămată, cuprinsă de un sentiment de adâncă pace sufletească m-am hotărât să vă mai povestesc și vouă despre cum ne putem face un bine.

o noua tema

Sunt eleva domnului Dennis L. Clark din Africa de Sud, Noua Zeelandă și sunt fericită că am această ocazie.

Vi-l prezint și vouă. Ce ziceți?

2 gânduri despre &8222;Joi, 11 septembrie, 2014 – Considerațiuni considerabile&8221;

  1. Ma belle amie Melanie, ni-ai gâdilat uechili în mod tari placut dar nu ma las eu purtatî pi val și nici nu ti urăsc așă di tari prin urmari nu ți-l dăruiesc.

    Oricum, eu di prafesăr întrebam ci zâciți că provocari așă di mari să-ntreb despre lucrari nu-s eu-n stare să lansez.

    Să-țî șii ghini șî… mai treci pi la mini!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s