Duminică, 24 august, 2014 – Timpul, timpurile sau …O, Darie, Darie!

Este timpul să-mi revizuiesc unele păreri, mai ales cea despre mine, deoarece trăim niște timpuri în mod gratuit ajunse cel puțin…neplăcute.

Am muncit de la 19 ani pentru că așa a cerut situația mea familiară.

Mi-am dorit foarte mult să fac o facultate. Eram bună la învățătură dar asta nu însemna prea mult în fața mijloacelor modeste cu care mama mea a avut grijă mai mult singură de mine. Îi părea rău dar singura ei grijă era să mă vadă mai repede pe picioarele mele. M-a îndemnat, e drept nu chiar cu toată gura, să urmez o scoală profesională, se dădea și bursă, se dădeau și haine…Pe urmă puteam să mai fac școală dacă voiam… Dacă făceam liceul și nu intram la facultate?! N-aveam să fiu nici cal, nici măgar. Am fost toată școala generală sigura premiantă I din clasă. Cum aș fi putut accepta îndemnul mamei?

S-a resemnat și m-a lăsat să fac ce vreau. Înțelegand că nu am și hotărând că eu nici nu vreau o cârcă la îndemână m-am luptat cum am putut și am trăit de la 19 ani cu grija pensiei. Cu gândul că nu vreau să împovărez și nici să depind de nimeni.

Am 60 de ani și acum am ajuns la starea de „confort” „pe banii altora” la care am visat „huzurind” toată viața.

M-am angajat imediat ce am picat primul examen de admitere la facultate. Mi-am continuat studiile superioare la seral și atunci seralul însemna frecvență obligatorie, cu condică de prezență, cu sancțiuni de tipul MS sau MSA culminand cu neprimirea la examen. Facultatea la seral avea durata cu un an în plus fata de cursurile de zi iar programa era aceeasi. Am chinuit de mi-au iesit ochii din cap si pentru ca in timpul facultatii am nascut si cei 2 copii am dat o gramada de examene de doua sau chiar de trei ori am pierdut un an asa ca facultatea mea a ajuns sa fie de 6 ani si jumatate, cat medicina. Doar sa nu raman „nici cal nici magar”.

Astazi se trece prin scoala ca gasca prin apa, durata s-a scurtat la 3 ani, se fac cate 3 facultati deodata si toată lumea „noua” dispretuieste pe toată lumea „veche”.

Am adunat peste 35 de ani de muncă în care am schimbat trei ministere sub obladuirea carora am fost nevoita sa-mi actualizez în permanență, din mers, cunostintele profesionale care in informatică se uzeaza moral atat de repede.

Într-o vreme s-a considerat că pensionarilor le-ar prinde bine mici facilități. O pensie este legată de veniturile obtinute in timpul serviciului dar nu atinge în mod obișnuit decat putin peste jumatate din salariu si trecerea este uneori dramatică. Scoatem din discutie varfurile ciudate.

Acum aflu că este strigator la cer ca pensionarii să aibă gratuitate pe mijloacele de transport și că ar trebui să fie îngradită cumva libera lor circulatie.

O, Darie, Darie!
Mai ai tu botnița aceea că zarda o iau singură de la cățelul meu mai mare. E timpul pentru că așa au ajuns timpurile!