Duminică, 8 iunie, 2014 – Râsu’-plânsu’


Fie vlădică, fie opincă,marele alb

la o adică toți vasăzică,
până la unul, îmbătrânim
(de n-o mierlim).

Vine și vremea când lacrimi șiroaie
măcar într-un suflet și tot stârnim,
fie și-al mâței pe care-o-ngrijim.
Cu ea însă treaba oricum va sta bine
că nu-i cere nimeni
nici danii, nici punți, nici acte, nici soroace…
Mâții n-ai ce-i face
căci la trista întâmplare,
coada pe spinare și pe-aici ți-e drumul,
e tot ce știe ea.

Aparținătorul pe două picioare însă,
cu inima plânsă, are sarcini multe, ritualuri grele
de te-ncurci în ele
și chiar te ating rău la buzunar.

Se mai întâmplă, arar,
da’ nu-i caz singular,
să se mai petreacă și ceva bizar:
când să pui coliva și celelalte-n coș,
mortul să te roage:
– îmi dai un pic de borș?

Îți netezești obrazul,
ștergi lacrima discret,
iei iute polonicul
și-l bagi adânc în borș,
în timp ce cu piciorul
împingi sub masă-un coș,
și-i mulțumești lui Domnu’
că încă nu s-a dus
cel care-ți aparține și-acum e la apus.
Mai poți să-i spui o vorbă ce încă nu s-a spus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s