Joi, 5 iunie 2014 – În fund, la Tanța (pe scurt zis)

Cum spuneam îmi place să mă scol foarte de dimineață. Înainte de orice ies afară și dau o tură prin ogradă prin aerul răcoros și dacă am norocul să observ ceva care să mă încânte ziua îmi este încărcată cu multă energie benefică.

Astăzi de exemplu am avut o întâlnire care mi-a adus zâmbetul pe buze. L-am identificat pe „vinovat” cu ajutorul acestui site Pasarile de balta, este stârcul de noapte.

Bine-bine, veți spune, și Tanța?! Tanța ne dă locația întâmplării.

Ea este vecina mea. Ne desparte un teren gol. Curtea ei este un pic mai în pantă, fundul curții este mai lăsat ți mereu la ploaie pe-acolo stagna apa. Când și-a construit construit colonelul de vizavi imobilul de două nivele (și din aceasta cauză, conform prevederilor, dotat si cu adăpost antiaerian subteran) pământul excavat a fost depus în spatele curții ei sub formă de mici dune, o basculantă=o dună. În loc s-ajute, pămâtul depus astfel favorizează stagnarea apei. La ploile mari care au fost acolo s-a format o baltă în toată regula care încă persistă. Broaștele sunt din plin așa că au inceput să sosească și amatorii. Probabil va seca atunci când va veni seceta dar la fiecare sezon ploios se va instala smârcul și poate relieful se va schimba. Deocamdată, iată într-un dezagrement un prilej de încântare.

Azinoapte, din întunericul în care ploaia susura, mi-a cântat un pitpalac insomniac. Atunci l-am auzit prima oară pe anul acesta.

S-aveti o zi buna.