Sâmbătă, 24 mai 2014 – Din aceeași ogradă ca întotdeauna


Ieri, spre seară, mi-am obținut învoire de la stăpânire (citește de la iubitul meu de nici 4 ani) reținut în casă de-o răceală rebelă și am ieșit să cercetez sufletele verzi pe care le am în oblăduire. Mazărea, harnică, are puzderie de flori și puzderie de păstăi. Semănată din toamnă a prins momente prielnice și s-a desfășurat frumos atâta doar că nu are un sistem de susținere potrivit. Am încercat să mai repar ce se poate și am ridicat-o din lateral cu niște araci între care am intins o sfoară.

Am vizitat roșiile, plantate care cum prin ce parte a grădinii mi-a fost mai ușor la momentul respectiv, și, deși începuse să picure , am udat cât am putut. Dacă se va putea voi reveni cu poze pentru că cele două roșioare care au apucat s-o ia  la galop cu dezvoltarea au acum o dimensiune semnificativă. Din toată nimicnicia de grădinărit pe care pot eu să-l mai fac uite că aproape la fiecare ieșire „pe teren” găsesc câte-un motiv de simplă și mare bucurie. Ieri am zărit primul, neașteptat, dovlecel.  „Răsad de dovlecei nu luați? Astea cinci fire le mai am, sunt Opal doamnă, n-o să vă pară rău!” Și iată că trăiesc prima încântare, Tufa de frunze este mică dar el s-a pus deja pe rodit.

Eram tare necăjită din cauza cireșului care dă startul la delectare,”Pietroase de Bistrița”. Nu cred că există plăcere mai mare decât cireșele timpurii. Poate doar merele ionatane, perele busuioace, prunele „doi ochi albaștri” …glumesc desigur (mor după fructe). Vremea zăbăucă de la momentul polenizării l-a dat peste cap, din cauza asta în coroana lui este o nebuneală totală.

Fructe puzderie, foarte coapte (rare), semicoapte, verzi și unele mici și putrede se amestecă de-a valma. Începuseră să se înroșească de pe când sâmburele era îmbrăcat doar de-o pojghiță subțire de carne, părea că n-or să mai apuce să crească dar din mers iată că și cresc, se și coc și sunt printre toate și suficiente care arată destul de îmbietor.

Acum urmează performanța secolului, culesul. Ieri am inaugurat scara de aluminiu care mă poate duce până aproape de vârf. Cam pe la vremea asta în cireș cresc și pisici. Să vedem care va fi istoria de anul acesta. Până acum am două istorii din astea rătăcite pe-aici pe blog.

Tot la vreme de seară, gâștele, Anica și Marica, s-au comportat ciudat, nu au sărit gâgâind la mine când m-au văzut ca să le dau drumul la adăpost stând neclintite lângă ușa magaziei unde am niște paie. Le-am îmbiat, le-am apelat pe limba lor…nimic. Nu mai lungesc, păzeau un ou. Aveam să mai descopăr, bine ascunse în paie încă patru în cuibar și unul, primul probabil, în ogradă, bine lipit de lut sub un thuia.  Mama spune că nu știa că gâștele ouă de mai multe ori pe an, credea că se-ntâmplă doar primăvara devreme.

Arșița a început să crape pământul. Așa-i la noi, in sud. Trebuie totuși să mulcesc, bine că am paie. Așa o să eliberez și magazia unde le-am depozitat repede de teama ploii care tocmai începea când mi le-a adus căruțașul și unde câinele meu vânător le-mprăștie cu zel cutând după posibile rozătoare.

Am făcut deja o șarjă de dulceață de cireșe. 12 borcane de 450g odată dar munca a fost triplu divizată, unul a cules, altul a scos sâmburii și altul a mermelit-o. A ieșit cu un ușor iz de caramel și cam dulce. Deși nu complet coapte fructele sunt foarte dulci dar și pline de apă. În casă mirosea dumnezeiește. Dacă știți vreo rețetă cu secrete, și vă lasă sufletul, spuneți-mi-o și mie vă rog. Sau orice altă metodă de a conserva cireșe înafară de simplul congelator.

Aerul este parfumat de trandafiri, iasomie, caprifoi. Gardul de la stradă este împovărat de caprifoi alb-galben(„mâna Maicii Domnului”) iar pergola de caprifoi rubiniu, ambele te-mbată.

Ieri am găsit o căpușă pe unul din câinii mei. Nu apucase să se hrănească. Am căsăpit-o și astăzi voi aplica soluția de deparazitare externă iar trimer-ul va fi rege și în colțul grădinii unde nu a ajuns și de unde cred că s-a ales cățelul cu beleaua. Noroc că le-am vaccinat la timp. A trebuit  s-o dezlânez mai întâi pe Fram. Acum arată ca de pripas, astăzi ar trebui s-o finisez cu mașina de tuns, ieri ar fi fost imposibil.

Am scris aici pe parcursul a mai multe zile. Între timp iubitul a plecat și acum mă simt precum persoajul din bancul cu rabinul și capra băgată în casă la sfatul lui.

Altfel, la curte nu ai timp să te plicitsești și nici șanse să nu obosești.

Voi cum sunteți, sunteți bine?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Sâmbătă, 24 mai 2014 – Din aceeași ogradă ca întotdeauna&8221;

  1. suntem bine, ilincuta, suntem bine. 🙂 retete pentru cirese: mama punea cu zahar, ca visinele (http://www.bucatareselevesele.ro/retete-culinare/conserve-si-muraturi/visine-conservate-la-rece.html), dar in loc de salicilat punea coaja cruda de salcie uscata, nu stiu cata. apoi ar mai fi compotul. sau conservarea in miere (merge la toate fructele) – http://www.curademiere.ro/cum-conservam-fructele-in-miere/. si ce-as proba eu (dar n-am cirese): http://retete.acasa.ro/dulceturi-conserve-38/cirese-conservate-cu-scortisoara-si-portocale-171672.html

    Apreciază

  2. greenzonelife zice:

    Ilinca, eu ma gandeam anul asta sa usuc majoritatea fructelor in exces. Astfel ciresele nu vor face nici ele exceptie. In weekend ma paste si pe mine culesul ciresului din curtea mamei, si cum gemurile mi se par prea dulci, compoturi nu prea servim, ramane varianta uscatului, Si pe urma cand ai chef de ceva dulce iei un pumn de fructe uscate si le mananci sau le pui in iaurt sau poti faci chiar un fel de ceai-compot. Si nici nu ocupa prea mult spatiu pe raft 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s