„…să-mi spuneți dacă astăzi ați zâmbit (și de ce). Mi-ati face taaare bine!
Vă spun și eu ce m-a făcut astăzi să zâmbesc. Deocamdată:
– steluțele din fereastră (explicație prozaică, picăturile de apă prinse pe plasa contra țânțarilor…)
– primul mac din grădină (în fiecare an, vântul, acest mustang din câmpia Burnazului care ne face să credem că suntem personaje din „Pe aripile vântului”, mereu altele, de la caz la caz, mă consolează pentru spaimele și disconfortul pe care mi le provoacă aducându-mi în ogradă fel și fel de drăguțenii de peste gard, din câmp).
– ceața, norii care făceau ca zorii s-aducă imagini apocaliptice normalizate treptat de soarele care se înălța încet dar convingător deasupra gliei.
Ilinca ot Gramești 
Ah, ce frumuseti ai tu acolo !
ApreciazăApreciază
Și cu zâmbitul cum stăm?
ApreciazăApreciază
Primul meu zambet a fost la 6.30 dimineata, cand am avut parte de un pupic pe botic de la vitelusul meu de trei zile:))) Este cel mai bland vitel din cati am avut eu, vine langa mine, sta cu boticul langa fata mea sau langa par pe jacheta mea verde. Ceva fantastic!
ApreciazăApreciază
Să fie sănătos Vasi și te bucuri cât mai mult și în cât mai multe feluri de el.
ApreciazăApreciază
eu de vreo luna sunt mai mult un zambet, zavod al nostru e sursa continua de distractie cu nerozeniile lui. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce cățelandru! Va fi prietenul vostru mai mare deși deocamdată e mic. Sănătate: lui, vouă și pentru întreaga arcă a lui Noe de la voi.
ApreciazăApreciază
ce faina e poza cu stelutele!
eu am zambit pentru ca un coleg mi-a adus o caserola micuta cu ciulama facuta de el, ca sa-l apreciez (sotia lui nu prea o face, dar eu incerc sa-i imprietenesc la loc :)) ). ma induioseaza oamenii care cauta cu disperare aprecierea celorlalti, dar nu e inexplicabil.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc Cristina. Am zâmbit și eu citind.
ApreciazăApreciază
Zambesc fara sa-mi dau seama daca pe telefon imi apare numarul unei prietene care suna sa ma intrebe de sanatate, cand merg pe strada si vad cainele cu care vorbesc aproape in fiecare dimineata, cand vad ca au inceput sa infloreasca trandafirii cataratori din curtile pe langa care trec, dimineata sau seara cand ma uit la florile din balcon, la porumbei…..
Deci am zambit de mai multe ori astazi! Un weekwnd plin de zambete Ilinca!
ApreciazăApreciază
O, ce răspuns generos! Nu-i așa că nu trebuie prea mult când ai inima deschisă?
ApreciazăApreciază
Pe mine m-a amuzat (asta, după ce m-a enervat în draci) joaca soarelui cu ploaia, la Ibă.
Să mă explic:
Aveam de amenajat un colț din curte (curățat pământul, afânat, aruncate câteva semințe de trifoi acolo). Ei bine, cât timp mă învârteam pe lângă casă, cu alte treburi, era frumos afară. Imediat ce mă îndreptam spre locul respectiv, cu sapa și grebla, începea să picure. Mă îndârjeam să nu bag în seamă stropii anemici, așa că râcâiam pământul într-o veselie. Doar că de obicei picăturile alea anemice se transformau în scurt timp într-o răpăială puternică ce mă alunga în casă. Evident că după o jumătate de oră era din nou senin, așa că porneam iarăși la lucru. După cel mult zece minute eram ciuciulete… Uite așa, toată bună ziulica de ieri. 😀
ApreciazăApreciază
Iubitor și protector drăguțul soare, nu a vrut decât să-ți spună să lași sapa și grebla altcuiva.
ApreciazăApreciază