Șori și Muri formau o pereche mai aparte.
Dacă nu vreți să vă întrisați nu citiți mai departe.
El prea-prea …imatur și ea matură foarte.
Legenda spune că ea avea o metodă infailibilă să nu fie înșelată,
îi punea în bagaj când pe munte pleca fără ea
piese din lenjeria ei lăbărțat de uzată
și el, econom, le folosea.
S-au completat, au viețuit, au făcut prunci
Au escaladat munți și au intrat în peșteri adânci
Nu și-au refuzat nici o încercare, uniți în multe deși foarte diferiți
au trăit cât s-au priceput de intens dar
deși înțeleaptă ea a greșit fatal,
nu a vrut să renunțe la o moștenire de familie
urâtă, dureroasă și grea
și cu osârdie a trimis ca mesageri spre cer
vălătuci, vălătuci, vălătuci de fum de tigară
și soarta provoca mereu, ultima oară
a zburat cu o parapantă
deși vârsta o recomanda doar pentru rolul de bunică
pe care slavă cerului a apucat și l-a jucat.
Ei, și-apoi s-a întâmplat doar odată
să aibă o înălțare atât de minunată.
Acum, măcinată de moștenirea urâtă, dureroasă și grea, împuținată și mică,
s-a predat și a plecat.
Șori, aparent imatur mai mereu, e stingher dar va merge mai departe.
Nu ne-am văzut de zeci de ani pentru că ne trece prin gând cum că am fi veșnic pe pământ și-o putem face oricând dacă s-o potrivi cu programul, cu interesul, că doar ce ne guvernează? Și telefonul a sunat, un număr necunoscut și totuși ceva m-a făcut să întorc apelul pierdut: din păcate mama s-a stins…Dacă doriți și puteți mâine la ora…
Nu vom ține cont de program și vom lăsa baltă interesul cu toții măcar acum.
Odihnește-te în pace Muri și, măcar acolo și acum, s-o dai naibii de mahorcă și să-l dai naibii de fum!
