Mă bucur când mă trezesc foarte de dimineață. Ziua este mai lungă, mi se pare câștigată. Astăzi m-am trezit la 4.00. Este primul an de când viețuiesc aici (și iată s-au făcut vreo opt ani) în care mi-e drag să deschid fereastra pe întuneric, fie la culcare fie în zori ca să aud păsările câmpului.
La 4 broaștele și câinii erau pradă somnului și astfel cântul păsărelelor se auzea mai bine. Nu știu cum se numesc, oricum sunt mai multe feluri de păsărele care se simt mai în siguranță noaptea în lanul de grâu din apropiere și care scot tot felul de sunete încântătoare. La 5.30 un cuc îndepărtat m-a salutat, nu, nu în mod special ci doar pentru că m-am nimerit și eu în raza lui de emisie.
Și uite-așa mi-a mai zburat odată din cap, pentru o vreme, gândul revenirii la oraș.
Este clar însă că viața prin stabilire la țară nu este potrivită în amurg, când ajungi la economii de tot felul și când începi să dai de fundul sacului.
************
Din tot ce-ar trebui să fac dac-ar fi să trăiesc sănătos după cum spune medicina doar un lucru îmi reușește aproape oricând (în condiții potrivite nu așa ca „tanti”-n târg), să râd. Și evident să plâng. Am văzut de curând un film cu Belmondo târziu, „Un Homme et Son Chien”. L-am iubit pe Jean Paul Belmondo când toată lumea îl iubea pe Alain Delon. L-am văzut acum, senior, și l-am iubit de 100 ori mai mult. Și-am plâns de-a sărit cămașa pe mine.
Aflu acum că filmul a fost realizat la revenirea sa pe platourile de filmare după un accident vascular suferit în urmă cu șapte ani. Am mai aflat tot acum că actorul este alintat Bebel. Mă bucur că te-am reîntâlnit, Maestre!Un Homme et Son Chien
Și apropos de fundul sacului, una la botul calului pentru a râde un pic, de-a lui Horațiu Mălăele: un moș este întrebat de-o fată „Moșule mata ai SIDA?”. Ce-o fi aia? se-ntreabă moșul. Dacă spun că n-am mă fac de râs, dacă-i spun că am poate-mi cere să-i dau. „Măi am da’ doar un pic pe fund” răspunse moșul.
********************
Deși grădina a fost potopită de buruieni (și speranțe s-o scoată cineva la lumină nu am deocamdată), nu disper cu totul și nu renunț la grădinărit. De fapt prelucrat trebuie doar spațiul de care are nevoie planta pe care o cultivi iar în rest cred că ajută și dacă doar tunzi pur și simplu buruienile ca să nu ajungă la maturitate și ca să nu consume prea multă hrană din sol. Treamer-ul pot să-l mânuiesc așa că o vreme mă mai bucur un pic.
Când ești înalt este un pic cam greu să te miști ușor în grădină. Dacă mă aplec, până ajung unde-mi trebuie îmi vine sângele în cap, dacă îndoi genunchii îmi amorțesc picioarele, dac-o chem pe Aurica să lucreze ea, mă apucă nervii. Pare a nu exista scăpare decât în reinventare. Voi cerceta.
*******************
În rest, cât e pace mie una…îmi place.
*******************
Da’ matale?
Damatale.
De la mine din ogradă 
Si mie imi place cand ma trezesc de noapte si sa trec de pragul acela dintre a ma trezi si a mai cucai, mi se pare ca la 8 dimineata sunt satula de munca si privesc lumea mai cu incredere. Cred ca, daca as avea si eu o Aurica, cat de sprintena ar fie ea, tot as gasi ceva care sa nu imi placa, situatia este ca atunci cand nasti primul copil si ti se pare ca nimeni nu se pricepe sa il ingrijasca ca tine :)))
Lasa, nu-ti face griji, buruieni sunt peste tot si inseamna ca pamantul este gras, ca de’ar fi sarac, nici acestea nu ar convietui.
Te imbratisesz cu drag!
ApreciazăApreciază
Ce bine îmi pare Vasi că ai trecut pe la mine!
Tocmai asta este că puținele încercări de a apela la forța externă de muncă în zona noastră s-a soldat cu mizerii.
Oamenii preferă să fie săraci decât să lucreze și când încearcă mai întâi sunt preocupați să-ți facă din cap calendar cu lauda de sine.și cu beșteleala ta. Știi tu vorba despre capra râioasă. Dacă nu le-o iei înainte și nu le vorbești de sus atunci o fac ei și cum mie nu-mi place să vorbesc nimanui de sus…mă lipsesc.
Mulțumesc de vorbe bune și îți urez spor în toate. Cu mult drag.
ApreciazăApreciază
În primul rând: mulțam de link la film. O să-l văd azi după-amiază când mi-oi face siesta.
În al doilea: ca să nu mai „pățăști” de-astea, ia-ți un scăunel sau o lădiță pe care să stai comod în timp ce lucrezi în grădi.
În al treilea: eu, când aud cucul prima dată într-un an, îmi pun trei dorințe. Nu-i târziu nici la tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Trei Doamne și toate trei…de mare folos.
Eu știam că e bine să ai bani în buzunar și aici mă prindea cucul mai mereu fără de, cu dorințele e mai la îndemână, nu te costă nimic să visezi frumos, cucul să cânte.
La siestă…Și dacă plângi? Și dacă plângi și dacă nu, să nu dai vina pe mine.
Cred că trebuie să fac ceva de genul acesta cu lucratul așezat că altfel dau de bucluc, mulțumesc pentru sugestie Pe vecin l-am văzut plivind tolănit dar cum nu vorbesc cu el n-o să-l imit, să nu-i dau satisfacție, .
Mulțumesc pentru vizită mult iubită și stimată doamnă.
ApreciazăApreciază
Uneori îmi place să plâng. Îmi mai curăț sufletul…
ApreciazăApreciază
Buna ziua,
Si eu stau cam prost cu aplecatul, rau e cand esti inalt, rau cand esti scund, dar cel putin esti mai aproape de sol. Multe buruieni tunse si lasate pe loc fara sa aibe seminte sunt chiar folositoare si epuizeaza mai repede substantele din rizomi, eu am incercat anul trecut in straturile de vinete si dupa 3-4 taieri si mulcit cu buruioeni n-am mai avut probleme. Cu trezitul de dimineata cred c-am ramas setat pe ora de iarna ca nu ma trezesc decat la 6, desi toata iarna la 5 eram in picioare.
O zi minunata.
ApreciazăApreciază
Bună ziua Vasile
Mă bucură ceea ce-mi spui despre buruieni. Trebuie să existe leac de capul lor și fără să ne iasă sufletul sau să ne otravim recoltele că prea sunt vivace și prolifice.
Numai bine să fie pe la tine.
ApreciazăApreciază