Când se simte omul bine? 
Când are de ce se bucura. Și dacă nu i se dau prea des motive de bucurie ce să facă? Păi să-și ofere singur. Cum? De exemplu să încerce să facă lucruri pe care nu le-a făcut niciodată cu mâna lui.
De câte ori am auzit „a, păi eu nu mă pricep la asta”. Nu-i nimic. Sunt mari speranțe pentru că din câte știu eu nu se naște nimeni gata priceput și-atunci există o singura soluție: INCERCAREA.
Deocamdată iată rezultatul unei astfel de încercări, modelarea în Fimo. Acum spun doar atât: pentru a obține ceea ce se vede am amestecat culori pentru obținerea unora noi, am frământat,
am rulat, am creat suprafețe, inserții, suprapuneri, decupare, modelare, găurire, accesorizare, coacere, montare.
Obiectele nu sunt pictate și am plecat de la alb, rosu și negru.
Alte considerațiuni pe seama experienței în postarea următoare.
O adevarata arta si din cate am citi despre aceasta modelare in fimo, nu e chiaro joaca cu plastilina. Felicitari si la cat mai multe obiecte de arta.O seara minunata.
ApreciazăApreciază
Bine-ai venit Vasile și mulțumesc pentru vorbele bune.
Da, se poate ajunge și la artă. Dar până acolo, muritorii „de rând”, cum li se tot spune pe la televizor oamenilor obișnuiți, se pot bucura de ceea ce iese din mâinile lor pentru plăcerea lor.
Pe deasupra, o astfel de ocupație îți oferă pe lângă produsul finit de care te poți folosi mai multe beneficii: faci fără să vrei presopunctură în palmă, îți mobilizezi articulațiile, își cultivi simțul estetic, îți dezvolți imaginația, îți activezi neuroni nesolicitați până atunci ș.a.m.d
Numai bine și pentru tine iar seara dacă n-o fi să fie minunată să fie măcar liniștită pentru toată lumea.
Mai poftim pe la mine prin ogradă.
ApreciazăApreciază
Si daca tot m-ati invitat uite ca vin in prima zi a primaverii cu un gand bun si urari de sanatate, fericire si numai bucurii. Sa aveti o primavara minunata plina de roade bogate. Cu stima,
ApreciazăApreciază
Am o groază de mărgele pe-acasă. Mai vechi sau mai noi, unele mai jerpelite, altele în stare bună. Ei bine, eu nu prea port așa ceva. Nici nu știu cum s-au adunat prin sertare… Brățări, însă, port. Multe. Cât mai vesele, ca să nu le zic altfel. 😀
Noua mea distracție e să înșir mărgelele pe elastic de-ăla subțire și rotund și să fac din ele brățări de toate felurile, pe care să le asortez după cum mi-e dispoziția din acea zi.
Pe de-o parte scap de balastul ăsta din sertare, pe de alta fac economie de bani fiindcă dacă le-aș cumpăra din magazin ar costa destul de mult.
ApreciazăApreciază
Unde mai pui că în acest timp te detașezi cu totul și te relaxezi. Cel puțin mie așa mi se întâmplă. O zi cât mai veselă SLC.Oricum știu că sufletul tău zâmbește acum.
ApreciazăApreciază
Mie imi place ce-a iesit 🙂 foarte reusite. Sa le porti cu placere si sa mai faci sa ne arati si noua 🙂
ApreciazăApreciază
De la două mâini dibace lauda valorează înmiit.
Mai faci păpuși ca aceasta? O simpatică de felul ei. O mai are fetița ta?
ApreciazăApreciază
O mai are dar inca nu ii place sa se joace cu papusi, asa ca nu-i mai fac pana nu se va juca cu ele. A pus-o sa faca nani, a invelit-o frumos si tot doarme de atunci 🙂 inca e in faza de trenulete si masini. Dar daca vrei sa-ti fac spune si mai incerc una 🙂
ApreciazăApreciază
Esti foarte draguță dar eu am nepotel așa că nici noua mea pasiune pentru amigurumi nu are suport. Are 4 ani si jucăriile tricotate nu sunt pentru bărbăței :). Credeam că mai croșetezi și compatimim împreună.
ApreciazăApreciază
Pai eu crosetez, dar altceva 🙂
ApreciazăApreciază