Miercuri, 26 februarie, 2014 – Ghiță, Marica și Anica


La mine în ogradă se schimbă ierarhiile și atitudinile.
Dacă vreau să mă simt oarecum în siguranță trebuie să am o armă albă în mână (citește nuia) pentru că altfel Ghiță mă atacă. Și-apoi nu prea trebuie să iau lucruri în mână. N-am voie. Dacă fur? Sâsâie, gâgâie, dupăie și lipăie repede-repede pe urmele mele amenințându-mă. Toată ziua ne certăm.Semne-bune

Cele două duduci din minimalul său harem asistă discret, oarecum admirativ-oarecum întrebător la corecțiile pe care încearcă Ghiță să ni le aplice nouă care mergem pe picioroange pe teritoriul lui. Marica, cea cu mai multe pene sure și Anica au început ouatul. Trebuie să se știe că nu pot fi prada nimănui nici ele și nici viitoarele progenituri.
Iertare, a fost prima oară când li s-a-ntâmplat și duducile s-au emoționat și au ouat în drum așa că primele ouă sunt murdărele.

Încolo…au apărut ceva semne bune, cum că primăvara s-ar instala dar…e mai bine să fim sceptici și să nu dăm năvală.

Trei,-Doamne!
viitorul

5 gânduri despre &8222;Miercuri, 26 februarie, 2014 – Ghiță, Marica și Anica&8221;

  1. Avea vecina un cocoș care ieșea în curtea comună și de care trebuia să ne ferim cu toții. Ieșeam din curte cu spatele căci ochii îi țineam ațintiți pe ciocul creaturii.
    Al tău Ghiță are motive. Aștept puișorii.

    Apreciază

    • Nici nu-ndrăznesc să sper.

      La prima încercare efectivul cuprindea două păsări. Pentru că una o călca pe cealaltă am fost în culmea fericirii crezând că am o pereche. Când am văzut că se pun amândouă pe clocit m-am plecat, am zis că masculul din ograda mea este fire galantă și nu-și lasă soața singură. Când am văzut că nu iese nimic după ce mi s-a lungit gâtul așteptând o lună de zile dezamăgirea a fost atât de mare că nu mi-a trecut…tot lună de zile.

      Acum…vom vedea.

      Apreciază

      • 😆
        Scuze pentru comparație. Și cei doi motani, luați de pui, se călăreau unul pe celalalt de am crezut chestii necurate. Până au apărut cele două pisicuțe. Acum sunt cuminți și castrați. Nu stau cu grijă.
        Aștept puișorii. Măcar sunt buni de pus in ciorbă, nu ca pisicile care nu îmi aduc decât bucurie și nimic pentru stomac 😉 (după teoria portarului ce stă în pod). Asta în ideea că vei avea puterea să îi pui în farfurie.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s