Duminică, 9 februarie, 2014 – CÁTHARSIS


Din concert
1. Recenzie a spectacolului – Iconcert
2. Recenzie – Infomusic
3. Recenzie – Amosnews
4. Recenzie – Newsup
5 Recenzie – Toate artele

CÁTHARSIS = s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [ Scris și: catarsis. — Pr.: -tar-] — Din fr. catharsis. (DEX)

Acum vreo lună ieșeam amândoi din Bastilia.

Cu sufletele mângâiate de atmosfera din vechea casă boierească de la șosea, transformată, printr-o minune a anilor pe care-i trăim, în sursă de hrană spirituală, am zăbovit o clipă să ne obișnuim cu aerul rece care năvălea spre nările noastre.

Revărsându-și treptele de la intrare pe trotuarul circular al Pieței Romane, librăria Bastilia te depune la plecare în fața puzderiei de afișe care anunță spectacole și concerte trecute și viitoare.

O pornisem agale, să ni se potolească gândurile și să se așeze macazul pașilor spre o nouă destinație. Ochii mi-au fost atrași de niște litere mari care desenau două nume: Dulce Pontes și Marcel Pavel.

– Mi-ar plăcea să-i văd! Cred că au amândoi de câștigat din alăturare, ar putea fi fain.

Era ziua mea și alesesem să hălăduim amândoi prin oraș, nu se știe pe unde dar să fie pe unde ne-o plăcea.

Zis și făcut. Ne-am comandat biletele și aproape am uitat.

Singura apropiere de Dulce Pontes fusese cu mai mult timp în urmă când am dat, pe Youtube, peste un videoclip al ei. Am fost uimită de expresivitatea ei corporală, de întinderea vocii și de tipul ei de frumusețe, de dramatismul cântecului.

Mi s-a amintit de concert cu câteva zile înainte și am vrut să știu înainte cum mai arată și eventual ce mai cântă.
Net-ul, această sursă de informare minunată care nu mă lasă la greu, mi-a arătat un chip care mi-a încălzit sufletul și mi-a adus zâmbetul pe buze.

Era la un post de televiziune, i se puneau întrebări pline de stângăcie și ea, caldă, bună, prietenoasă, având așezat alături un Marcel Pavel țeapăn și cu buzele țuguiate parcă mai mult ca oricând, încerca delicat să cizeleze mersul conversației.

M-am liniștit și neliniștit totodată. Da, mă bucur că mă duc. Nu, parcă n-aș mai vrea să mă duc oricum, nu, nu voi merge în niciun caz în pantaloni. O rochie, un ciorap subțire, îmi iau pantofii mei de suflet în sacoșă…Trebuie să-mi construiesc o legătură specială cu seara aceasta. Atâta feminitate emană încât am vrut să scotocesc și eu după însemne ale feminitătii, ale bucuriei de a trăi, ale deschiderii sufletești. Am răvășit, am ales, am respins, iar am ales…gândurile s-au liniștit și am pornit.

Pe drumul spre Sala Palatului simțeam, ca atunci când a venit Papa Ioan la București, că totul se liniștește, se așează în niște făgașuri domoale, că e bine și normal. Sigur, alăturarea poate părea cel puțin nepotrivită dar…necunoscute sunt meandrele minții omenești.

Și ceea ce a urmat a fost cu adevărat CHATARSIS.

La fix luminile s-au schimbat și s-a ivit simplu dintr-o parte a scenei, o tânără fată, învăluită toată în culori de aramă așezate într-un veșmânt parcă din catifea de mătase și voal, care și-a trimis spre public părul lung învolburat ca o spumă de șampanie într-o plecăciune adâncă. La doi pași o aștepta pianul.

S-a așezat și, dintr-o dată, marea scenă a Sălii Palatului a părut necuprinzătoare. Nu cred că a rămas ungher al sufletului și celulă de țesut în care să nu fi pătruns bogăția de sunete, sentimente, trăiri, care s-a revărsat spre noi.

De multă vreme nu mi s-a mai întâmplat să mențin un zâmbet larg pe față atât de mult timp.

Cuvintele devin de-acum sărace.

Voi mai spune doar că pe la mijlocul concertului glasul ei care până atunci fusese modulat în fel și chip și-nsemnase strigăt și zbor și cioburi sparte și tril și luptă și revoltă și implorare și declarație și înalt și abis și tribal și cult…s-a făcut mic și cald anunțându-l pe Marcel Pavel ca pe o voce pe care n-o mai cunoscuse până acum și care a impresionat-o până la lacrimi.

Spre deosebire de aparițiile din emisiunile TV în care apare ca un om mare care încearcă să nu fie prezentat drept mic de către moderatorii noștri, unul mai peltic decât altul, și de aceea poate părea… cum nu este, pe scenă Marcel Pavel se arată o prezență consistentă care te răsplătește din plin pentru efortul de a veni să-l vezi și să-l asculți.

S-au purtat frumos unul cu altul, și-au împletit, prevenitor dar reușit, vocile și ne-au dat amploare în deschiderea sufletelor.

După 4 melodii Marcel Pavel s-a retras recunoscător pentru invitație cât a putut de repede deși publicul ar mai fi vrut să-i bucure sufletul cu aplauze dar … nu era concertul lui.

După aproape două ore de concert fără pauză, bis-ul cerut cu toată convingerea de către public ne-a readus-o pe scenă feminină, despletită, tresăltându-și umerii, săltându-și poalele, chiuindu-și glasul în melodia a ceea ce părea un dans popular nu se știe de unde. Părea că ea atunci a început spectacolul dar noi, la unison, cred că mult nu am mai fi rezistat. Era prea intensă trăirea pentru o singură seară. Să fie și altădată.

P.S. Una din melodiile interpretate în stilul ei dramatic a fost și „La Boheme” a lui Charles Aznavour. Trebuie să fi fost acolo ca să realizezi ce s-a-ntâmplat pe scenă. Am vrut să știu cuvintele care au făcut-o pe ea să trăiască în felul acela un cântec. Dacă a respectat textul original atunci au fost acestea.

2 gânduri despre &8222;Duminică, 9 februarie, 2014 – CÁTHARSIS&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s