Marți, 4 februarie, 2014 – Una, alta…



zi blagoslovită aș putea spune.
A debutat cu o victorie reparatorie.

Cu o zi înainte am testat noul storcător de fructe și legume.

Vreme de câteva clipe am fost gâgă rău. Mă uitam interzisă cum dispare morcovul într-o fracțiune de secundă dar să curgă vreo picătură de suc, ioc! Instrucțiunile absolut sumare și poza derutantă de pe cutie care prezenta doar un măr și-o portocală m-au făcut să cred că ceva nu este în regulă.

Când nedumerirea era gata să atingă cote abisale, „Omul”, neștiutor și el, cercetează mai pe față, mai pe dos jivina cu pricina, are o străluminare, face gestul salvator și, cu un deget, rezolvă problema.

Jghebulețul pe unde trebuia să curgă sucul funcționează și ca sistem antipicurare și poate fi apăsat în jos – pentru a curge sucul – și ridicat la orizontală – antipicurare. Dacă este ridicat sucul nu curge.

Nu a trebuit decât o apăsare ușoară.

Mi-am trăit umilința cu stoicism. Am pățit asta pentru că mintea mea a preferat să decreteze, în mod superficial că nu fusese cumpărat aparatul potrivit.

Care este victoria și ce a reparat ea, veți întreba, poate.

Mi-am plătit de pe net un telefon de Vodafone. Ei, ce mare brânză! Așa este. Să plătești prin NET_BANKING nu este mare lucru, așa îmi fac toate plățile. Nu cu cardul, atenție, ci prin NET_BANKING, așa prefer să procedez.

Telefonul cu pricina avea încărcătorul rătăcit și era descărcat. Contul personal de pe site-ul lor din nu știu ce motive blocat.

Tot bâjbâind eu cu cornițele înverșunate înainte pe site-ul Vodafone, găsesc pe undeva ceea ce părea să fie eliberarea de chin: „poți să plătești aici fără să intri în cont”! Ura! „Dă adresa de mail cu care ți-ai creat contul”! Hâc!

Plăceri vinovate. Am mai multe căsuțe de mail, fiecare cu rostul ei. Caut în cea mai probabilă pentru confirmare urme de vodafone. Precipitată fiind, nu găsesc. Chin. Până la urmă mă calmez și nimeresc. Surescitare! Ah, sunt la un pas!

Chiar trece ecranul la pasul următor. „Vezi că ți-am trimis un SMS cu codul de verificare. Tastează-l în fereastra de mai jos.”

Fir-ar mama lui de încărcător! Observați disperarea, eu nu mă leg de mame. Mi-aduc aminte că un încărcător mai vechi era valabil parcă ȘI PENTRU telefonul acesta. Plină de frenezie și speranță oarbă, îl caut, îl găsesc, îi plantez mufa unde trebuie și…întuneric. Mort.

Deja mă vedeam la București deși nu aveam chef, la coada mizerabilă pe care trebuie s-o faci pe la shop-urile de telefonie… Brrrr!

Verific încărcătorul la telefonul lui, un aparat vechi care nu mai avea sim. Merge. Ah, nu se potrivește! Mai încerc o clipă combinația care mi-ar fi adus, poate, liniștea…Citisem mai departe cum și când se ridică restricționarea. „Inițiezi o convorbire telefonică oarecare și comunici datele care ți se cer pentru deblocare” – deci mort copt trebuie să ai telefonul funcțional.

Niciun semn. Lehămițită le abandonez pe masă și mă apuc de altceva pentru a mă mai liniști.

Nu trece mult și inima mi-a fost inundată de căldură. De pe masă s-a auzit sunetul care arată că telefonul se încarcă.

Se încarcă telefonul, îl pornesc, inițez convorbirea și…surpriză! Nu mi se cere nimic pentru că telefonul nu era blocat. După ce am reușit să folosesc telefonul am reușit să deblochez și contul. Intru și…surpriză. Nu eram restanțieră. De-abia peste două zile expira termenul de plată a facturii.

Problema este în întregime rezolvată dar eu am căzut lată. Lată dar transfigurată pentru că am făcut totul doar prin forțe proprii, cu mânuțele astea două și cu cei doi neuroni stingheri.

Și-acum, MORALA. Se va rezuma la a cita trei ziceri elaborate de minți mai luminate:

1. Bufnițele nu sunt ce par a fi! Deci nu crede fără să cercetezi îndelung și repetat.
2. Fă tu tot ce poți că mai pune și Doamne-Doamne mâna.
3. Ai reușit? Continuă. N-ai reușit? Continuă!

glittertextmaker.infoltfel, de când nu ne-am mai văzut multe lucruri am făcut:

o pâine de casă graham, o plăcintă cu dovleac, două gulerașe croșetate și PRIMA ȘOSETĂ TRICOTATĂ din viața mea. Aceasta nu va mai avea pereche. Va fi folosită de Crăciun ca moșul să-mi pună darurile în ea. Poate înțelegeți de ce.

Mai țineți minte papuceii de citit? Ei, acum au fost avansați. Au căpătat tălpi de cauciuc (preluate de la niște papuci de la IKEA) așa că ciucureii portocalii zburdă veseli prin toate ungherele casei.

Dar voi? Voi ce mai faceți?
Ah! Ați fugit! Și tu? Tu ai adormit…Na, ce-am făcut…N-am vrut!

2 gânduri despre &8222;Marți, 4 februarie, 2014 – Una, alta…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s