Vineri, 20 septembrie, 2013 – Despre „suflete mari”


Locuiesc la 20 de km de Bucuresti, lângă un teren viran și am în spatele casei câmpul. De la mansardă văd până departe pe glie.

Dacă până acum vedeam, din când în când, ca ceva neobișnuit, pe câmp, stoluri de pescăruși acum văd tot mai des grupuri noi de câini dezorientați, cercetând când spre case, când spre baltă, când depărtările și neștiind în ce parte să apuce.

Parcă niciodată nu latră mai a hărmălaie câinii din curți decât atunci când apar câini străini.

Ieri se vedeau la marginea fostului lan de porumb două pete mișcătoare albe mai mici, gemene și una arămie mai mare. Și s-ar fi apropiat și nu s-ar fi apropiat. Mai târziu, unul dintre cățeii albi, care pare un cățel de apartament, mai îndrăzneț, a ajuns pe ulița noastră. Când a auzit lătrăturile agresive ale câinilor de prin curți nu a știut cum să nimerească mai repede drumul înapoi de unde venise.

Circul din când în când cu mașina spre București. Este o teroare din punctul meu de vedere să fac acest drum. Văd, în cel mai bun caz, o puzderie de câini jigăriți, alergând cu limba scoasă pe marginea șoselei încercând să ajungă pe lângă o casă de OM. Traversează bezmetici șoseaua de pe-o parte pe alta și-napoi și s-a întâmplat să găsim coadă de mașini pe motiv de accident. Mașini boțite bine, cu boturile îndreptate aiurea și cadavru de câine în mijlocul șoselei.

Câini înțepeniți cu cracii-n sus pe marginea drumului sau înșirați pur și simplu, zdrobiți pe calea de rulare destui astfel încât să-ți sfâșie inima dar și să-ți întoarcă stomacul pe dos.

Sufletele „mari” din curtea alăturată țin ȘAPTE câini aciuiați de pe la diverse cunoștințe. Deși au curte suficientă, în fiecare zi le dau drumul pe stradă unde băieții se fericesc cu haitele din câmp sporind șeptelul vagabond și veșnic îmi onorează perimetru curții atât lichid cât și solid așa încât atunci când ies cu treamer-ul să tai iarba și buruienile din fața casei am de ales: culeg mai întâi rahații și apoi dau cu treamer-ul sau mă fac că nu văd și-i las să sară fărâmițați în paișpe zări dar am grijă să țin gura-nchisă și-mi pun ochelari de protecție, pentru orice eventualitate.

Aceleași suflete „mari” au plantat copaci și arbuști invadanți chiar lângă gardul ridicat de noi cu banii noștrii. Periodic trebuie să curăț terenul de lăstari și să mă fac că nu văd cum se aburcă pe gard ca șă-și culeagă roadele de deasupra curții noastre.

Când își transformaseră casa în crâșmă (invitau diverse persoane, mai ales adolescenți, să vină la aer curat și la un grătar dar îi puneau s-aducă de-acasă cele de băgat sub nas și dădeau muzica la așa un maxim de maxim că nici gaura de șarpe nu te apăra) i-am rugat odată telefonic să dea muzica un pic mai încet că nu puteam sta nici în casă cu toate ferestrele închise.

A doua zi m-a abordat animalul alfa al împrejmuirii bălăcărindu-mă și anunțându-mă că în curtea lui face ce vrea.

S-a sfârșit cu chemarea poliției când unul dintre puștii vizitatori, băut și fără permis dar cu multă contribuție materială la bunul mers al petrecerii, a dorit să urce la volanul uneia dintre mașini și a reușit performanța să se cocoațe cu automobilul pe creasta gardului meu punându-l în proporție de 60% la pământ.

Acum câtăva vreme, o femeie, cu ceva studii superioare(cred) legate de frumos, mărturisea că nemaiputând să îngrijească zilnic cei câțiva câini pe care-i luase sub aripa-i ocrotitoare la casa de vacanță i-a adus la București și le-a dat drumul printre blocuri. Aceeași persoană mi-a spus de curând în mediul virtual, încercând o apropiere, că numele Elena-i sugerează (redau pe scurt) o împărăteasă și că Ilinca-i sugerează o țărancă și că ea ca Elena mă vede și mă place (deci să mă conformez?!).

Presupunând că ați citit până aici m-ați putea întreba ce legătură are instrumentul de împuns numit sulă cu prefectura?!

Sunt exemple anemice despre cum își reprezintă unii BINELE ȘI FRUMOSUL.

Oameni cu „suflete mari” care nu știu ce-i aceea o regulă, o lege, un respect, o societate…

Oare, ne mai scapă cineva? Ne mai întoarce cineva cu fața la lumină? Ne mai scoate cineva bezna din suflet și din cap?

Din cauza sufletelor și minților „mari” trebuie să fim din ce în ce mai tari și de unde atâta tărie sub o biată pălărie?!

12 gânduri despre &8222;Vineri, 20 septembrie, 2013 – Despre „suflete mari”&8221;

  1. of, Doamne, te inteleg PREA bine. as fi vrut ca cele scrise de tine sa fie o ciudatenie, o intamplare izolata care sa reprezinte ghinionul TAU si pentru care sa te compatimesc, dar din pacate e o situatie intalnita mult prea des. e un model.
    cum am ajuns noi sa traim astfel de vremuri, cand pe vremea cand ne formam personalitatile ni se insuflau elemente de cinste, onoare, patriotism, curaj, bun simt, respect, responsabilitate, rusine … ??? cum sa ma mai adaptez eu acum la noile conditii, cand nu am neuronii responsabili cu nesimtirea, grobianismul, tupeul, agresivitatea, proasta crestere, țopârlanismul??? cum? făcand depresie, intristandu-ma peste masura, suferind.
    ilinca, mi se pare ca e ceva putred la mijloc. din prea mult bun simt si delicatete si bunatate, tu ajungi sa suferi si sa ti se para viata ceva asa, greu. mie asta mi se pare o mare nedreptate. vina stim a cui este, ma gandesc ca ar trebui sa existe si niste solutii. inca le mai caut, dar sa stii ca daca dau de ele, iti dau de stire. pana una-alta, inarmeaza-te cu rabdare, leaga-te numai de ce e frumos in jurul tau, amana confruntarile pe cand vei fi destul de puternica sa le faci fata fara sa te afecteze.
    cat despre caini, asta se intampla acum, de cand cu isteria cu maidanezii, sunt adusi si abandonati pe campuri, prin sate. sunt consecinte pe care le suporta tot niste sufle nevinovate. nu le mai pot lua si pe astea personal, asa incat da, bag capul in nisip, recunosc.

    Apreciază

  2. Totul pot sa inteleg, dar sa se lege cineva de cum te-au botezat parintii tai, asta-i de-a dreptul infantilism (cam cum se cearta si se’mpaca cei mici la gradi).
    Daca-mi dai e-mailul tau iti scriu mai multe caci aici poate citi lume care apoi sa-ti caute pricini gratuit. Doar atat spun, relatiile intre vecini sunt ingrozitoare peste tot, fie la casa, fie la bloc. Rare exemple care fac exceptie. Si mai ales dupa ’89 decat inainte.

    Apreciază

    • IlincaotGramesti zice:

      Sorina, cred că potrivit ar fi să spui mai întâi o vorbă-două despre ce scrie deținătorul blogului pe care-l vizitezi și-apoi, dacă ajută la dezvoltarea unei conversații prietenoase, îi poți aborda și pe vizitatori.
      Oricum mulțumesc pentru vizită și lămurire.

      Apreciază

      • sorina zice:

        Sorry…………am fost nepoliticoasa!inca o data sorry..Dar iti urmaresc blogul mai de multisor si-mi place cum pictezi imaginile tale sufletesti in versuri,..asa un pic mai desuete ,cateodata…parca te si vad atingand lucrusoarele din preajma ,sau plantele asaaa cu varful degetelor doar ca sa le-asiguri ca le vezi,ca le iubesti fara sa le deranjezi…Te vad pe „toagla”ta rosie printre lanuri,pe potecile inguste,admirand macii si albastritele,sau intorcandu-te acasa usor transpirata si oprindu-te la poarta sa-ti scuturi o sandala de praf….Si parca te vad rotindu-te si infoindu-te ,rosie toata la fata la vecinii turbulenti,….Si ma gandesc ce fericita esti ca ai cu cine sa vorbesti,ce fapte sa socotesti si ce sa nu bagi in seama,Si cand iti inchizi poarta, sa-ti separi universul tau de ceilalti,sa-ti hranesti pasarile,…..Vezi tu !Eu stau la etajul 10 am o tanti Lentzi ,iute ,zambitoare care vine imi face treaba si cumparaturile ,m-ajuta la problemele mele s-apoi pleaca si pana a 2 zi….Langa mine sta o fata[cred] care lucreaza doar de noapte si ziua doarme [uneori mai vorbeste sau se cearta la telefon cu un barbat care o tot cheama la el] si-apoi plange si iar e liniste.iar ceilalti 2 locatari sant prin strainatate….Asa ca esti fericita chiar si cu niste vecini mai zurbagii-asa cred eu…Sa iesi sa te saluti,..sa te saluti iar inainte sa intri si sa-nchizi poarta dupa tine,…sa spui o vorba,sa asculti o poveste….sa razi cu cineva…Dar cine se plangea adineauri de relatiile ingrozitoare cu vecinii…..as spune …sau NU!!n-as spune nimic ca geme lumea de carcotasi …Inca odata iarta-mi indrazneala de-a-ti aborda vizitatorii,dar aici in „linistea mea” eram curioasa ce vecini pot avea altii si ce retineri au de nu pot spune…am indraznit chiar sa cred ca poate este o reciproca si cand arunci pisica moarta la vecini ….trebuie vazut cine a omorat pisica.Inca o data SORRYYYYsi promit sa nu te mai deranjez.O seara buna iti doresc Ilinca-[mie-mi place numele tau Ilinca-e un nume vechi ,miroase a istorie scrisa pe petale de roze pastrate-ntre file de album.Parintii tai au fost inspirati cand ti-au zis Ilinca…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s