Vineri, 30 august, 2013 – „Închideți ușa la booooou!”



Am avut iar de umblat pe cărările din grădina patriei.

De cum am ieșit cu mașina într-o cale mai importantă de rulare mi-au țâșnit în gând niște cuvinte rostite demult cu glasuri subțirele de copii din familia noastră.

El era vărul meu mai mic. Ele erau niște fetite din familie, nepotelele lui. Il amuza pe Doruțu să le pună să-i spună uncheșule când voiau să-l roage ceva.

Familia deținea un tăuraș nărăvaș pe care ele îl văzuseră scăpat din grajd, zburdând și sărind spre ‘naltul cerului pe toate patru picioarele deodată și li se păruse de-a dreptul fioros dar în același timp și prostan, adică nu prea dus la biserică, nu prea-l puteai lua nici cu marș dar nici cu bineștiutul cuțu-cuțu.

De câte ori voiau să iasă la joacă strigau cu glăscioarele lor subțirele și modulate pisicește: uncheșuuuuuuleeee, închide ușa la boooou! Uncheșul nu ieșea așa repede la iveală și litania se repeta crescând în intensitate. Când „uncheșule” se scurta și „bou” se prelungea și glăscioarele oboseau nu mai era amuzant și uncheșul se arăta și le slobozea la joacă punând încă o opreliște boului prin închiderea ușii de la grajd.

Dooooamne, oameni buni, închideți ușa la booooou!

Vedeți că nu am scris bou cu literă mare deci nu mă refer la cineva anume ci la o categorie. Dacă-i largă sau nu din păcate nici măcar nu putem ști.

Bouțului nostru puțin îi păsa că poate dărâma, că poate lovi, etcetera lui îi trebuia mișcare


și voia s-ajungă nici mai mult nici mai puțin decât la soare prin urmare cui nu-i convenea n-avea decât să plece în larga zare, LUI și doar LUI i se cuvenea întreaga ogradă și n-avea de gând să șadă el la vreo cugetare. Era cuprins de-ambiții mari și nepăsare.

Acel bou s-a stins de mult și de cât a fost de zevzec n-a ajuns decât biftec nu a avut parte de procreare.

Privind în jur la câte treburi se fac mișelește în stil boulesc, adică într-o bovină nepăsare și nerușinare fără nici o cugetare mi-o ciudă de mor și-mi vine să strig de zor ca fetițele din trecut. Dar mi-e glasul mut fiindcă în mod ciudat deși n-a procreat boul din trecut, care nici atunci nu era unicat, e multiplicat peste poate și mai are și scut.

O să-mi spuneți: ei, ce naiba vrei frate? Cum poți să-i ceri unui bou responsabilitate?! Fie că face drumuri, scaune, palate, brânză, tractor, ardei gras boul este prezent și el pretutindeni și-i bou în eternitate, adică tot bou a rămas.

Da, aveți dreptate și de-aceea vă rog și eu: să-nchidem ușa la booooouuu! La boul din fiecare în care-l zărim altfel… cine știe, poate ne molipsim.

6 gânduri despre &8222;Vineri, 30 august, 2013 – „Închideți ușa la booooou!”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s