Marți, 25 iunie, 2013 – Mic caleidoscop de iunie


– Anthony Hopkins compune muzică clasică. Și-a văzut visul cu ochii și una dintre compozițiile sale a fost acceptata spre interpretare de către Andre Rieu.

***********

– A sosit momentul dezolării. Seceta face crăpături adânci, apa calcaroasă întărește și mai tare pământul bolile plantelor își fac loc cu repeziciune. Și totuși pe ici pe colo mai vedem și așa ceva:

Datorită junglei de castraveți tzătzuca Ilinca s-a dedat la tzatziki, maaaare invenție și bună înfăptuire.

Dai pe răzătoare castraveți, îi scurgi de suc, piperezi, sărezi, adaugi un cățel de usturoi dat pe răzătoarea fină, îi muruiești bine cu iaurt gros grecesc (se găsește în supermarșeuri) adaugi ulei de măsline, dacă vrei pui un pic de zeamă de lămîie, mermelești prin amestecare compozițiunea, faci rost de câteva măsline și una bucată roșie așa de moft și dacă ai ceva răbdare dai un pic la frigider. Dacă nu, dăi bice.

Faci cum vrei, îl iei drept unic fel sau il treci pe plan secund numindu-l garnitură și asociindu-l cu ce vrei tu mai consistent, de exemplu cu niște pârjoale moi și pufoase aromate cu usturoi și mărar. Dacă înainte ai leorpăit și o străchinuță de borș de sfeclă roșie dres cu un boț de smântână groasă luată de la sibieni aromat din plin cu pătrunjel și mai timid cu leuștean (sfecluțele rotunjoare și frăgeduțe luate din grădină însoțite de vreo două cepușoare și ceva albitură, borșul umplut în casă, ce dacă nu ai putinică, nici veche nici nouă – la modă este să-ți iei Putină nouă – umpli borșul într-un borcan de vreo 3-4 L acolo) poți spune că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior.

***********

În liceu, datorită unui experiment, ne-am trezit după clasa a 9 a demixtați, adică redistribuiți în clase de fete și clase de băieți. Pentru clasa noastră de fete întâlnirea cu domnul profesor Ionașcu, de filozofie, a însemnat începerea unui coșmar. Bietele oițe erau puse în cele mai stresante și umilitoare situații pentru că domnul avea o părere preconcepută despre „regnul feminin” și nu contenea să se străduiască să(-și) dovedească dreptatea pe care credea c-o are.

Scotea câte jumătate de clasă la tablă. Inghesuite, etalate precum sclavele la târg, cu genunchii bâțâind, așteptau să cadă asupra capului lor întrebările clocite mai întâi și-apoi ouate de către „Marea tărtăcuță”. Cel mai ingrat simțământ se dezvolta în inima celor care, masochiste, îl iubeau.

Una dintre cerințele care au rotunjit ochii precum cepele și-au deschis de-a binelea gurile dar nu a răspuns ci de mirare-ntrebătoare a fost: Vorbiți-mi despre loc și locul lui. Sigur, cine-ar fi studiat cât de cât ar fi auzit așa: despre Locke și locul lui și-ar fi știut că era vorba despre John Locke, empirist englez etc.

Domnul Ionascu, fie-i țărâna ușoară ( bănuiesc că dacă n-a decedat firesc din cauza anilor mai mult ca sigur că a decedat otrăvit de propria-i causticitate) mi-a venit în minte cu locul lui cu tot deoarece după 10 ani de așteptare vom ști și noi care ne este locul pe glob, așa cum și-l știe toată lumea adică pe ce str…. și la ce nr…. ființează. Până-acum trebuia să spunem că locuim pe tarlaua nr…parcela nr… și zău dacă nu suntem la doi pași de un drum național.

De fapt mai trebuie să așteptăm și nu știu dacă nu se vor mai scurge ani până când vom afla și numărul. Nici strada nu este certă. Există o tăbliță cu un nume de stradă plasată ambiguu și nu se știe dacă nu au mutat-o acolo cei de pe hudița paralelă care nu știau ce-nsemană Giumalău și prin reprezentanta lor Dorina își exprimau aproape cu lacrimi în ochi dezamăgirea și revolta că ar putea fi pricopsiți cu așa o denumire de stradă. Păi n-avem și noi personalitățile noastre?! a suspinat Dorina și a dat repede un nume de rapsod de obârșie locală răposat(sau nu?!).

Eu însă știu ce-nseamnă acestă denumire și o să mă distreze să vă spun, când se va putea asta, că vă transmit din Câmpia Burnazului, de pe strada Giumalău.

************

Pe balta noastră au apărut lebede, albe cum altfel. Au apărut, întâmplător sau nu și niște păsări negre, cum altfel, într-o barcă improvizată, împinsă cu prăjina. Dar ca să nu fac și eu ca domnul Ionașcu (mă refer la părerile preconcepute) îi voi lăsa pe ei în pace și mă voi rezuma la Marea familie care înobileaza balta și la doamna Corcodel care-și invită puii la masă.

************

Un gând despre &8222;Marți, 25 iunie, 2013 – Mic caleidoscop de iunie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s