Duminica, 16 iunie, 2013 – La drum cu Ruja sau… Mulțumesc pe-această cale…


Da, mulțumesc pe-această cale Bogdanei și doamnei SLVC. Lor le datorez, în mare parte, faptul că, după 45 de ani de viață, mă urc din nou pe o bicicletă. Prea au povestit frumos despre plimbarile lor pe două roți.

Ruja este prima bicicletă personală din viața mea și prima bicicletă avută vreodată de cineva din familia mea. În copilărie, am învățat să merg și-atât, așa cum învață copiii…”dă-mi și mie puțin…”. Mă și mir cum de nu am uitat. Acum …m-am urcat pe ea, am avut grijă să-mi poziționez pedala la orizontală ca să am un pic de elan, am bâțâit un pic ghidonul și…gata, pe-aici ți-e drumul.

„S-o folosiți cu bucurie, fără evenimente!” mi-a urat vânzătoarea. „Evenimente”?! Ce evenimente, mi-am zis eu, că doar n-am de gând să ies în trafic cu ea. Ei, dar așteptarea n-a fost lungă și am avut parte de”mici” evenimente.

Am plecat la târg la Călugăreni. Am luat-o și pe Ruja cu noi că poate văd și eu un drum părăsit dar bine amenajat pe care să mă dau în voie cu bicicla. Căldură infernală, târg mărișor, organizat ca în sud și cu aceeași marfă ca peste tot. Puteai să spui că ești oriunde în altă parte. Trecem peste.

Zice Omul, da-te tu jos ca sa nu astepti pâna parchez eu. Si unde ne vedem? Păi n-avem telefon? Hi-hi, da ai dreptate. Se va dovedi că nu avea dreptate decât parțial. N-o mai lungesc, ne-am facut ceva treburi pe-acolo și eu stăteam ca pe ghimpi s-ajungem la acel drum mare pe care să pot alerga cu pletele în vânt și să n-ating pământ.

Am ales, în baza unor aduceri aminte și datorită zonei în care ne aflam s-o luăm spre Comana. Drum de lizieră aproape pustiu. Din păcate nu mai arăta așa cum știam noi. Gropițe, gropișoare, dâmbulețe, șanțulețe eh! mai erau totuși și porțiuni rămase în bună stare. Oprim mașina, dăm jos bicicleta, când s-ncalece duduna pe biciclă, și dintr-o zare și din altă zare se iscară niște trombe de praf semn că s-a pornit raliul. Ei, nu, nu se pornise nici un raliu doar că începuse lumea să plece din târg. Intimitatea mea s-a dus îmi zic eu dar să nu fiu prea pretențioasă, lasă că-ncăpem cu toții. După ce se-așează praful iată, nu se mai vedea neam de roată inamică.

Și fâț într-o parte, fâț înapoi, bucuroasă, prind curaj, reușesc o întoarcere mai largă, reușesc una mai strânsă, fac un traverseu de pe un sens pe altul, uit că drumul nu-i doar al meu când, iată vine din spate, după destul răgaz o altă mașină, omul zice să nu claxoneze ca să nu mă sperie, nu mă sperie, trece de mine și după ce trece realizez eu că uitasem, furată de plăcerea pedalatului, cu desăvârșire, că pe-acolo este totuși un drum public. În clipa aceea mă scurg pur și simplu de pe bicicletă spre țărâna din care m-am născut. Ruja, ca un căluț care-și iubește stăpânul a făcut tot ce a putut ca să nu mă aleg nici măcar cu o julitură. Ne-am ridicat repede amândouă făcându-i semne consistente consortului care nu știa cum să ajungă mai repede să-și adune iubirea din praf că totul e O.K. să nu mai fie disperat.

Ne-am mai fâțâit un pic dar parcă nu mi avea gust.

Mașinile începuseră să se îndesească, soarele era năucitor așa că am luat-o spre casă cu gând să verificăm starea drumului generos de lung aflat acasă, undeva în spatele curții noastre printre lanuri, între noi și baltă. Multe segmente de-a dreptul mulțumitoare. Ei, dar caprița de mine odată ce-a prins gustul libertății nu se putea mulțumi doar cu mica gustare de plimbare.Segment-de-drum Am văzut că drumul țintit nu e noroit și după un somn bun, în care am căzut răpusă de-a binelea de tăria emoțiilor și de efortul depus, am ridicat miorlăieli către jupân să mă ducă și pe mine între lanuri cu Ruja.

Ei, nu știți voi poate mare lucru sau poate știți mult mai multe decât mine despre puterea gândului. Omului îi cam cădea pe invers că avea și el nevoile lui de petrecere a timpului. De-aici o grămadă de mici împotriviri ale „sorții”. S-a resemnat până la urmă, ne-am încărcat în mașină și una două iată la locul dorit.

Întăi am descoperit că nu mai stătea șaua. Încercase și el bicicleta și fiind mai lung în segmente împinsese mai tare și mai nefiresc în șa și gata dereglajul. Acasă o fixase dar se pare că nu suficient.

Mă urc pe ea și simt că mă derutează consistența drumului, alta decât cea a asfaltului de la Comana, parcă nu era de-ajuns și iată se mișcă și șaua sub mine, deruta crește și IAR abandon du travail brusc și hotărât, mă scurg pur și simplu jos pe lângă bicicleta care ar vrea să stea în picioare dar care până la urmă se-nclină și ea și-și face loc lângă mine, pe mine și sub mine în tufa de albăstrele. Ne ridicăm, tot fără suferințe, mai lent, de data asta nefiind chiar niciun pericol, ea ascultându-mă pe mine iar eu gâdilată pe la nas de niște spice de grâu pârguit.

Lanul

Din nou speriat jupânul aleargă spre locul unde am dispărut cu mult sub linia orizontului să mă adune de pe jos și mă găsește cu gura până la urechi.

Și uite-așa vira-napoi acasă pentru a lua cheia necesară. Știa el de ce nu vrea să-mi iau bicicletă.

Revenim, repede, între lanuri, cu sculele, să facem treaba la aer curat. Și cum mai binele e dușmanul binelui durează un pic mai mult până se dumirește care ar putea fi punctul slab al articulației strânge acolo cât se poate și hai să mai dăm o pompă două ca să (propun eu și el se supune) … Nu apuc s-o iau în primire și să mă urc pe ea că poc! a plesnit camera.

Întăi îmi dau lacrimile instantaneu de ciudă, apoi mă-nchin că n-a explodat când eram pe ea, apoi râd iarăși, mă resemnez că nu se mai poate face nimic astăzi, ne propunem să-nvățăm ce trebuie din întâmplare și pornim motorizat spre capătul drumului care se afla în fața bălții.

În amurg, contre-jour, luciu de apă strălucitor…cam greu. Prind totuși în cadru o mămică corcodel cu puii pe spate și mă bucur deși imaginea nu este foarte clară. Habar n-aveam ce pasăre poate fi dar cu poza în față și cu nen’tu Net’u la îndemână am aflat.Corcodel

Ai reușit? Continuă! N-ai reușit? Continuă!

Hai, Ruja! Lasă că te aranjează tata și totul o să fie bine!

P.S. De-acasă nu-i bine să lipsești prea mult. Din umbră pândește inamicul și el multe forme poate avea.
Pânda

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s