Marți, 4 iunie 2013 – Gânduri nătăflețe și răzlețe

Vorbe de duh

Din când în când îmi mai arunc ochii pe un site unde se reamintesc vorbe de duh. Ultima oară citesc acolo:

„Fa ceea ce iti spune inima ca este corect sa faci – pentru ca oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face.”

„Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau.”

„Femeia este ca o punguţă de ceai: nu ştii niciodată cât de tare este până ce nu o vezi cum fierbe.”

Caut să văd cine a spus cele de mai sus și aflu că persoana cu pricina este o mare și importantă doamnă, Eleanor Roosevelt. Cercetez Wikipedia, îi privesc chipul.. Mă bucur să-l privesc. Îl cercetez îndelung. Blagoslovit de Dumnezeu cu trăsături care dăinuie, frumoase, puternice și nealterate prea mult de trecerea anilor, chip de om inteligent, frumos, vesel, generos, echilibrat. Citesc despre faptele ei și aflu despre cineva din domeniul artei care s-a bucurat de susținerea și sprijinul ei.

Așa ajung, după ce m-am bucurat de cuvintele frumoase să ascult una dintre cele mai profunde voci feminine cântând Ave Maria.

Dragoste de soră – dor de Toma

Răscolind aiurea pe net în căutare de ceva care să-mi umple oarece gol am zărit într-un filmuleț un chip al lui Toma Caragiu care m-a fript pur și simplu. Era un interviu cu Geta Caragiu, sora actorului, sculptorița care vorbea despre numeroasele ei încercări de a-i prinde chipul dar mai ales sufletul lui Toma într-o lucrare. După multe încercări nereușite a fost să fie de-abia după ce Toma „a zburat”, din dor nestins, din dor neostoit de cel care a fost actorul din „Actorul și sălbaticii” dar și personaj în „Operațiunea monstrul”.

Da, din dragoste de soră, portretul în bronz, ca printr-o vrajă, i-a prins, precum un copil prinde în pumn un fluture, și chipul și sufletul și ni le oferă vii și calde și-acum după atâția ani.

Fotografia este decupata dintr-un stop cadru din filmuletul cu interviul acordat de Geta Caragiu. Nu este prea reușită dar în filmuleț lumina, unghiurile diferite, plimbarea camerei în preajma chipului, vocea plină de dragoste și nostalgie și amărăciune a surorii mi-au creat pentru câteva clipe o stare de dor adânc de Toma.

Ca sa nu ne întristăm prea tare vă propun:

…și bicicleta…Somn ușor maestre.

Altfel…totul e bine. Se poate și mai rău ferească Dumnezeu.