Miercuri, 22 mai 2013, iară, în seara ce coboară – Pampuște


Întotdeauna sărbătoririle mele au fost cam cu durere, din cauza mea bineînțeles.

Este o artă subtilă să-ți faci cunoscute din timp, discret, prevenitor, mai mult sugerat dorințele, visele, pe scurt și modern exprimat wishlist-ul, celor mai mult sau mai puțin apropiați pe care oricum te-aștepți sau ai vrea să-i ai în preajma ta la zi de sărbătoare.

Stângace, timidă, complexată și sălbăticuță nu am deloc această pricepere așa că, o vreme, aducerea mea în „lumina reflectoarelor” la vreo sărbătoare înfățișa, mai degrabă, un biet iepure surprins pe câmp de farurile tractorului decât o tânără doamnă adulată și încântată de gesturi de curtoazie. Asta până am dat peste o vorbă tare înțeleaptă care spunea că „nimic nu-ți face viața grea decât s-aștepți să ți se dea”.

Atunci mi-a sunat un clopoțel în minte și mi-am zis: da dom’le, de ce mi-aș consuma energia uitându-mă lung în zare și frământându-mă ce-o face oare fiecare de ziua mea și nu mi-aș comuta eforturile spre ce pot face eu pentru mine în astfel de momente?! Tot ceea ce depinde de tine poate fi sigur schimbat, îmbunătățit etc.

Așa că de sfinții care tocmai s-au petrecut prin viața noastră, ca să nu treacă ziua nemarcată dar nici să nu cad eu lată, am răscolit un pic pe net și am descoperit gogoșile cu iaurt și înghețata de casă tot cu iaurt. Nebuneli! Nebuneli!

Gogoșile se fac punând mixerul nervos la calmat într-un vas în care ai aruncat, „din ochi” niște iaurt de prisos, un ou rătăcit, făină, zahăr pentru îndulcit o aromă ceva și praf de copt, apeși un pic pe buton, își fac toate de cap, încingi un ceaunel de fontă cu ulei, pui încet cu polonicul din amestec ca să controlezi cât de cât forma pe care o vor lua gogoloațele.

Sigur, trifermentul de proximitate este absolut necesar, dacă îl iei nu ai habar că ai ficat sau pancreas. Și pentru că te plictisești de simple gogoșele, cu măiestria dată de pofta nemăsurată, poți să-ascunzi din mers în aluatul turnat și câte-un boț de brânză zdrumicat.

Dezmăț este un termen blând pentru ce se-ntâmplă mâncând aceste gogoși. Și nu-i așa că nu se puteau numi doar în modul acesta atât de banal? Așa că Dumnezeul bucovinenilor, privind în jos spre ce mermeleau ei atât de rapid și frumos a șoptit încercând buzele să nu-și muște: Oohh! Pampuște!

4 gânduri despre &8222;Miercuri, 22 mai 2013, iară, în seara ce coboară – Pampuște&8221;

  1. Hmm, tu vrei să umplu de bale tastatura. La felul cum povesteşti, aş mâncă, din mâna ta, şi găluşte umplute cu pilitură de fier şi pudrate cu sulfat de cupru. 😀
    La mulţi ani de onomastică!
    (uite acum aflu şi eu că numele de Ilinca e din familia Elenei…)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s